Sfântul Mucenic Simeon, episcopul Persiei, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 17 aprilie.

Sfântul Simeon a fost chinuit şi omorât în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor declanşate de regele persan Şapor.

În primele veacuri din istoria Bisericii, creştinismul s-a întins prin Mesopotamia, spre est în Persia şi spre sud-est în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţat comunităţi creştine la Seleucia şi Ctesifon.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 19 aprilie: Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche; Sfântul Sfinţ..."

 

Din opoziţie faţă de romani, care îi persecutau pe creştini, perşii îi tolerau. Mai târziu după Edictul de la Milan (313), creştinii au început să fie consideraţi de către perşi spioni ai Imperiului Roman. La această poziţie a autorităţilor ce a dus la persecutarea creştinilor, s-au raliat şi slujitori ai cultului mazdeean şi iudeii care trăiau în această zonă, încurajând declanşarea persecuţiilor.

Mai întâi au fost puse impozite mari şi grele asupra creştinilor şi au fost numiţi vameşi necruţători pentru a le aduna, obosind cu mari greutăţi pe credincioşi. După aceea, s-a trecut fără reţinere la uciderea preoţilor şi a slujitorilor Bisericii, la jefuirea averilor şi chiar la distrugerea lăcaşelor de cult.

Sfântul Simeon, episcop al cetăţilor persane Ctesifon şi Salic, a fost pârât autorităţilor cum că este vrăjmaş al regelui şi prieten al împăratului roman. A fost reţinut şi adus înaintea regelui, împreună cu doi preoţi, Avdelae şi Anania.

Legat cu lanţuri de fier, Sfântul Simeon nu numai că nu s-a înfricoşat de mânia acestuia, dar nici nu i s-a închinat. Întrebat fiind pentru ce nu se închină celui căruia de atâtea alte ori i s-a închinat, Sfântul Simeon a răspuns: "Mai înainte n-am fost adus la tine astfel, precum sunt adus acum şi mă închinam, dând vrednică cinste împărăţiei tale. Iar acum, de vreme ce sunt adus ca să mă lepăd de Dumnezeul meu şi să mă depărtez de credinţa mea, de aceea nu mi se cade să mă închin ţie, fiindcă eşti vrăjmaş al Dumnezeului meu!" (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Simeon şi cei doi preoţi împreună cu mulţi alţi creştini au fost ucişi prin tăierea capului.

În acel timp, pentru mărturisirea numelui lui Hristos, au pierit în acele locuri mulţime de oameni. După ce a trecut un an, a fost ucis în Vinerea Mare, Sfântul Azad, eunucul împărătesc, şi împreună cu dânsul au fost ucişi o mie de sfinţi mucenici.