Campania naţională poartă denumirea "Supravieţuitorii - trişezi centura, păcăleşti viaţa". Scaunele auto sunt prevăzute cu căşti audio prin intermediul cărora vizitatorii pot asculta pe larg povestea accidentului.
Iată povestea unuia dintre scaune: "Costina era numele ei, stăpâna mea dragă. Avea 45 de ani, dar energie ca la 20 de ani. Tot timpul alerga cu maşina. Aducea haine frumoase şi le vindea la ea la magazin. Când s-a întâmplat nenorocirea, Costina era foarte liniştită şi fericită. Şi, ca o ironie a sorţii, făcuse şi o glumă cu o prietenă pe care o lăsase acasă cu puţin timp în urmă. Prietena asta văzuse că eu aveam centura trasă peste spătar şi a spus Costinei într-o doară: "Ce model de scaun ai, dragă". Iar Costina i-a răspuns râzând: "aşa l-am crescut. Precaut!". Pe drum, am derapat într-o curbă. Costina s-a izbit de parbriz şi a murit. Eu, precautul.. am supravieţuit". (foto)
Şi Micul Supravieţuitor are o poveste. Despre Sorana: "Salut, eu sunt Cupy. Mă rog, acum mi se spune Micul Supravieţuitor. Dar pentru Sorana, fosta mea proprietară, eu voi fi mereu Cupy. Ea dădea mereu nume la orice. De exemplu, pe maşină o botezase Bubu. Mi-a fost drag de amândouă. Din păcate, nu le-am văzut de anul trecut. Era septembrie, seara. Sorana plecase de la birou, ca de obicei. Era atât de obosită şi de agitată! A deschis uşa lui Bubu, s-a trântit peste mine, vorbind la telefon, şi a pornit motorul. Când semnalul sonor a început, Sorana a devenit aşa de nervoasă încât îi vedeam tâmplele cum pulsează. A închis telefonul şi încerca să tragă. M-am bucurat, îţi dai seama! Ajunsesem la semafor, iar Sorana a profitat de ocazie ca să scape de semnalul sonor. A tras centura peste mine şi a dat drumul la muzică. Apoi a răsuflat uşurată şi, la verde, am pornit din nou. Trei metri. Atât a mers. Ceva ne-a lovit puternic din spate. Ne-am dat peste cap de două ori şi ne-am oprit într-o altă maşină, parcată pe marginea drumului. Bubu amuţise. Toată nebunia din ea se mutase în exterior. La fel şi Sorana. După o vreme, eu şi Bubu am fost duse într-un cimitir de maşini. Pe mine m-au dezmembrat nişte străini şi m-au ţinut acolo. A fost trist. Dar, apoi, m-au adus aici, din nou printre oameni. Cum îmi place mie. Şi... cum îi plăcea Soranei. Mi-e dor de ea..".Iată şi povestea unui scaun extras din epava unui automobil decapotabil. Singurul supraviețuitor al accidentului. Locul accidentului, Autostrada Soarelui: "Salut! Eu sunt scaunul lui Robert. Mă rog, am fost. Acum sunt al nimănui. Pfiu, ce-am fost și ce-am ajuns....un scaun dintr-o epavă! Nu, nu una cunoscută, ca cea de la Costinești, ci epava unei mașini foarte cool. Robert abia cumpărase mașina și era foarte foarte încântat și de mine. Vara trecută, după ce ne-am dat prin oraș, Robert și-a luat 2 prietene și au plecat spre mare. Autostrada era aglomerată, ei nerăbdători. Au tot mers foarte aproape de o mașină din față, care, nu înțeleg de ce, a frânat brusc. Nu cred că a apucat să frâneze prea mult și ne-am ciocnit, am derapat în parapeți și ne-am făcut praf. Mi-ar fi plăcut să îl țin lângă mine pe Robert, dar centura... Centura era peste mine."
Povestea lui Gelu este cutremurătoare: "Pe șoferul meu îl chema Gelu. Avea 25 de ani și cam tot atâtea mii de km parcurși cu mașina din care am fost scos. N-am făcut noi multe drumuri împreună, dar apucasem să mă atașez de el. Emoțional, desigur, pentru că fizic nu ne lega nici măcar centura de siguranță. Eu o purtam mai mereu. Accidentul s-a produs într-o duminică seara, imediat după ce o lăsase pe mama lui acasă. El conducea, iar iubita lui, în dreapta, fredona o melodie. La un moment dat, am auzit o bubuitură în spate. Am crezut că se aude din boxe. În 3 secunde ne-a lovit din lateral remorca unui tir. Gelu a fost spulberat prin geamul ușii, iar ea prin parbriz. Am tot sperat că e un coșmar, până am văzut-o din nou pe mama lui, la locul accidentului. Cumplită experiență!".
Află toate poveştile pe supravietuitori.ro!
