Campania naţională poartă denumirea "Supravieţuitorii - trişezi centura, păcăleşti viaţa". Scaunele auto sunt prevăzute cu căşti audio prin intermediul cărora vizitatorii pot asculta pe larg povestea accidentului.
Iată povestea unuia dintre scaune: "Costina era numele ei, stăpâna mea dragă. Avea 45 de ani, dar energie ca la 20 de ani. Tot timpul alerga cu maÅŸina. Aducea haine frumoase ÅŸi le vindea la ea la magazin. Când s-a întâmplat nenorocirea, Costina era foarte liniÅŸtită ÅŸi fericită. Åži, ca o ironie a sorÅ£ii, făcuse ÅŸi o glumă cu o prietenă pe care o lăsase acasă cu puÅ£in timp în urmă. Prietena asta văzuse că eu aveam centura trasă peste spătar ÅŸi a spus Costinei într-o doară: "Ce model de scaun ai, dragă". Iar Costina i-a răspuns râzând: "aÅŸa l-am crescut. Precaut!". Pe drum, am derapat într-o curbă. Costina s-a izbit de parbriz ÅŸi a murit. Eu, precautul.. am supravieÅ£uit". (foto)
Åži Micul SupravieÅ£uitor are o poveste. Despre Sorana: "Salut, eu sunt Cupy. Mă rog, acum mi se spune Micul SupravieÅ£uitor. Dar pentru Sorana, fosta mea proprietară, eu voi fi mereu Cupy. Ea dădea mereu nume la orice. De exemplu, pe maÅŸină o botezase Bubu. Mi-a fost drag de amândouă. Din păcate, nu le-am văzut de anul trecut. Era septembrie, seara. Sorana plecase de la birou, ca de obicei. Era atât de obosită ÅŸi de agitată! A deschis uÅŸa lui Bubu, s-a trântit peste mine, vorbind la telefon, ÅŸi a pornit motorul. Când semnalul sonor a început, Sorana a devenit aÅŸa de nervoasă încât îi vedeam tâmplele cum pulsează. A închis telefonul ÅŸi încerca să tragă. M-am bucurat, îÅ£i dai seama! Ajunsesem la semafor, iar Sorana a profitat de ocazie ca să scape de semnalul sonor. A tras centura peste mine ÅŸi a dat drumul la muzică. Apoi a răsuflat uÅŸurată ÅŸi, la verde, am pornit din nou. Trei metri. Atât a mers. Ceva ne-a lovit puternic din spate. Ne-am dat peste cap de două ori ÅŸi ne-am oprit într-o altă maÅŸină, parcată pe marginea drumului. Bubu amuÅ£ise. Toată nebunia din ea se mutase în exterior. La fel ÅŸi Sorana. După o vreme, eu ÅŸi Bubu am fost duse într-un cimitir de maÅŸini. Pe mine m-au dezmembrat niÅŸte străini ÅŸi m-au Å£inut acolo. A fost trist. Dar, apoi, m-au adus aici, din nou printre oameni. Cum îmi place mie. Åži... cum îi plăcea Soranei. Mi-e dor de ea..".Iată ÅŸi povestea unui scaun extras din epava unui automobil decapotabil. Singurul supravieÈ›uitor al accidentului. Locul accidentului, Autostrada Soarelui: "Salut! Eu sunt scaunul lui Robert. Mă rog, am fost. Acum sunt al nimănui. Pfiu, ce-am fost È™i ce-am ajuns....un scaun dintr-o epavă! Nu, nu una cunoscută, ca cea de la CostineÈ™ti, ci epava unei maÈ™ini foarte cool. Robert abia cumpărase maÈ™ina È™i era foarte foarte încântat È™i de mine. Vara trecută, după ce ne-am dat prin oraÈ™, Robert È™i-a luat 2 prietene È™i au plecat spre mare. Autostrada era aglomerată, ei nerăbdători. Au tot mers foarte aproape de o maÈ™ină din față, care, nu înÈ›eleg de ce, a frânat brusc. Nu cred că a apucat să frâneze prea mult È™i ne-am ciocnit, am derapat în parapeÈ›i È™i ne-am făcut praf. Mi-ar fi plăcut să îl È›in lângă mine pe Robert, dar centura... Centura era peste mine."
Povestea lui Gelu este cutremurătoare: "Pe È™oferul meu îl chema Gelu. Avea 25 de ani È™i cam tot atâtea mii de km parcurÈ™i cu maÈ™ina din care am fost scos. N-am făcut noi multe drumuri împreună, dar apucasem să mă ataÈ™ez de el. EmoÈ›ional, desigur, pentru că fizic nu ne lega nici măcar centura de siguranță. Eu o purtam mai mereu. Accidentul s-a produs într-o duminică seara, imediat după ce o lăsase pe mama lui acasă. El conducea, iar iubita lui, în dreapta, fredona o melodie. La un moment dat, am auzit o bubuitură în spate. Am crezut că se aude din boxe. În 3 secunde ne-a lovit din lateral remorca unui tir. Gelu a fost spulberat prin geamul uÈ™ii, iar ea prin parbriz. Am tot sperat că e un coÈ™mar, până am văzut-o din nou pe mama lui, la locul accidentului. Cumplită experiență!".
Află toate poveştile pe supravietuitori.ro!
