De când cu criza, bărbatul de 20 până spre 40–45 de ani, cu studii medii sau universitare, mare amator de risc şi adrenalină sau, pe scurt, pariorul român, a căpătat o înclinație bruscă spre chibzuință. Numărul jucătorilor – fie că merg în cazinouri, fie că preferă aparatele slot-machine, cunoscute sub numele de "păcănele" - a scăzut, la fel şi miza, și, evident, volumul total al încasărilor, scrie Capital.
Dar chiar şi aşa, piaţa românească a jocurilor de noroc rămâne una de amploare: doar două dintre vicii - "păcănele" şi pariurile în cotă fixă - au generat în 2012, în mod direct sau indirect, 709 mil. de euro din PIB-ul României, arată datele PwC România; contribuţia la bugetul de stat ajunge la 333 mil. euro sub formă de taxe şi impozite. Suma pierdută, anual, de români la păcănele se ridică la 400-450 mil. euro, tot studiul PwC estimând că, în momentul de faţă, în România sunt funcţionale 57.000 de aparate.
În sălile de joc dedicate (cu mai mult de 15 aparate; generează 51% din venitul brut al pieţei jocurilor de tip slot-machines), fiecare astfel de aparat produce 1.000 de euro pe lună, echivalentul a două salarii medii, iar cele instalate în baruri şi în alte spaţii mai mici (3- 5 aparate; totalizează 33% din valoarea pieței) aduc în medie câte 400 de euro.
Totuşi, cu un venit brut (GGR) din jocuri de tip slot-machine per capita de 21 de euro, România este încă departe de media europeană de 36 de euro per capita.
