Strănutul părăseşte cavitatea bucală cu viteza de 960 km/h, de aceea el este foarte periculos în condiţiile în care persoana care strănută încearcă să îl controleze.

Dacă strănutul este prea puternic, aceasta îşi poate rupe o coastă. Dacă se încearcă reţinerea strănutului, în creier sau în măduva spinării se poate sparge vreo venă, fapt care poate avea consecinţe letale.

Dacă persoana se forţează să îşi ţină ochii deschişi, aceştia pot ieşi din orbite.Strănutul este un act reflex declanşat de excitaţii cu punct de plecare nazal şi constând dintr-o expiraţie forţată cu glota închisă.

Cu alte cuvinte, este un proces semi-autonom de curăţire a căilor respiratorii ca reacţie la pătrunderea unor particule iritante în acestea. Este caracterizat de expulzarea convulsivă a aerului din plămâni.

Strănutul poate fi provocat de aerul umed sau rece, inspirarea gazelor toxice sau a fumului, praf, depunerile pe căile respiratorii cauzate de boli respiratorii etc.

Întrucât prin intermediul strănutului din aparatul respirator sunt eliminate substanţe toxice, neprielnice organismului, acesta poate purta şi agenţi patogeni. De aceea este recomandat ca în public bolnavii să strănute în batistă.

Conform superstiţiilor, se crede că în timpul strănutului omul devine foarte vulnerabil, astfel încât sufletul l-ar putea părăsi ieşind pe gură sau în el ar intra ghinionul sau boala, de aceea se astupă parţial gura. De asemenea, în mai multe popoare se obişnuieşte ca cel ce a strănutat să fie binecuvântat.

Românii fac asta prin sintagma Fii sănătos! sau Sănătate!, cuvinte care, de altfel, intră în codul bunelor maniere.