Diferenţa dintre costul forţei de muncă (suportat de angajator) şi salariul net (primit de angajat) este partea pe care statul o ia din aceste venituri. Această parte, care reflectă presiunea fiscală pe salarii, a crescut semnificativ în ultimii ani. În 2012, diferenţa dintre ceea ce plăteşte angajatorul şi ceea ce încasează angajatul a trecut de 1.100 de lei, după ce, în urmă cu 10 ani, nu trecea de 600 de lei.

Costul mediu lunar al forţei de muncă a fost, anul trecut, de 2.675 lei pe salariat, în creştere cu 4,1% faţă de anul precedent, a anunţat vineri Institutul Naţional de Statistică (INS).

Costuri mari, salarii mici

 Comparativ cu media pe economie se observă abateri semnificative pe activităţi economice, valori pozitive înregistrându-se în activităţile: intermedieri financiare (de 2,4 ori), industria extractivă (de 2,1 ori), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (de 2,0 ori), informaţii şi comunicaţii (+92,8%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+45,3%), administraţie publică (+13,1%), transport şi depozitare (+8,0%). În celelalte activităţi costul mediu lunar s-a situat aproape sau sub nivelul mediu pe ţară, cel mai scăzut fiind în hoteluri şi restaurante (-45,1%), potrivit INS.

Statistica a publicat şi date privind câştigul salarial mediu în 2012, potrivit cărora câştigul net s-a plasat la 1.507 lei. Cele mai mari câştiguri s-au realizat în intermedieri financiare şi asigurări (de 2,4 ori peste media naţională), informaţii şi comunicaţii (+98,5%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+92,7%), industria extractivă (+84,9%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+47%), administraţie publică (+39,5%), transport şi depozitare (+7,8%). (Adevarul)