Sfantul Antim, episcopul Nicomidiei, a adunat in biserica tot poporul lui Hristos, a praznuit impreuna cu ei si i-a invatat adevarata credinta. Soldatii au inconjurat biserica si nu au mai permis nimanui sa iasa din ea. Inauntru a intrat trimisul imparatului care le-a vestit crestinilor ca imparatul ii someaza sa jertfeasca idolilor, altfel vor fi arsi de vii. Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul ravnei dumnezeiesti, a intarit multimea si i-a pus inainte slava muceniciei la care ii cheama Dumnezeu. El le-a amintit de pilda celor trei tineri din cuptorul de foc. Crestinii s-a umplut de Duhul Sfant si au voit cu ravna sa raspunda dumnezeiestii chemari. Cand episcopul a aflat aceasta s-a grabit de a botezat pe catehumeni, si a impartasit pe toti crestinii cu dumnezeiestile si preacuratele Taine.
Soldatii insa au aprins lemnele asezate din timp. Potrivit traditiei, douazeci de mii de oameni au dobandit cununa muceniceasca, inaltand cantari de lauda lui Dumnezeu. Toti acestia au luat mucenicia la anul 302. Prin mila lui Dumnezeu Sfantul Antim a scapat nevatamat, ca sa fie de folos si altora. A adus prin Botez pe multi la Hristos si dupa ce a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos.
