La birou, are în dreapta sa steagul naţional, iar în stânga fotografia copiilor, atributele muncii sale. Între două misiuni şi trei rapoarte i-am propus o "acţiune în cooperare", mai mult sau mai puţin: o discuţie despre viaţă, Darabani, contrabanda cu ţigări. Pare detaşat de thrillerul din ultima perioadă în care vameşi şi poliţişti sunt luaţi pe sus din punctele de frontieră. Şi asta deoarece are conştiinţa împăcată că îşi face treaba bine.
Foarte diplomat, conform funcţiei pe care o deţine, îşi măsoară foarte atent cuvintele. Nu a dat foarte multe din casă, dar poate fi avansat la excepţional, aşa cum s-a întâmplat în viaţa profesională, în categoria "dărăbănenilor cu caracter".
Cum aţi ajuns la Darabani? Care a fost prima impresie despre acest oraş?
După ce am absolvit în anul 2000 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", a avut loc repartiţia posturilor în ordinea mediilor obţinute. Dacă pentru restul colegilor, judeţele din vestul ţării reprezentau un fel de El Dorado, eu îmi doream să prind un post în judeţul Suceava, mai aproape de Fălticeni. Dar surprinzător, după ce câţiva colegi au optat pentru Satu Mare, a urmat judeţul Botoşani care a avut alocate şase posturi în cadrul IJPF. Împreună cu un coleg din Ştefăneşti am ajuns la Darabani, oraşul despre care nu ştiam mai multe informaţii decât mi-a oferit cartea de geografie. În sinea mea, gândeam: Mai mic decât oraşul Siret nu poate fi! Am sosit la Darabani cu o Skoda 100, pusă la dispoziţie de tatăl meu. După un prim tur al localităţii, am ajuns la concluzia că acest oraş este totuşi mai mic decât Siret, dar ulterior am realizat că este mai însufleţit. Colegul cu care am venit, mă încuraja: "Mai sunt blocuri şi pe cealaltă stradă!", indicând şoseaua care duce către spital. Nostim a fost momentul pe care l-am trăit la prima gazdă, o locuinţă foarte modestă din Darabani. Când am dat la o parte lenjeria de pat, am avut un şoc. Nu văzusem atât de mulţi purici, în viaţa mea. Ulterior am aflat că şi câinele unui coleg îşi ducea veacul pe acolo. I-am cedat politicos locul şi am dormit câteva nopţi în sectorul Poliţiei de Frontieră. Îi spuneam mereu soţiei că este doar o chestiune de timp până se iveşte o portiţă şi mă voi transfera la Suceava. În orice caz, am fost bine primit şi încurajat de oamenii cu greutate de atunci ai oraşului Darabani, precum Dumitru Haha, Mihai Leuştean sau Octav Teioşanu. La rândul meu m-am simţit obligat din punct de vedere moral, să întorc serviciul acestei comunităţi.
Se spune că în Darabani nu se întâmplă mai nimic. Care sunt infracţiunile cu care v-aţi confruntat cel mai des, în această zonă?
Majoritatea oamenilor, când vorbesc de infracţionalitate, se gândesc la "Ştirile de la ora 17:00". Într-o regiune în care nivelul de trai este destul de redus, iar rata şomajului ridicată, oamenii sunt predispuşi la acţiuni ilicite. În zona oraşului Darabani, ne-am confruntat destul de des cu încălcarea dreptului proprietăţii intelectuale prin comercializarea produselor purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, gen motofierăstraie(drujbe) sau echipament spotiv contrafăcut. Dar pe primul loc se situează traficul ilegal cu produse accizabile: alcool şi tutun, dintre care se detaşează contrabanda cu ţigări. Din păcate, am avut la Darabani primul caz descoperit la nivel naţional de cetăţeni care făceau trafic de ţigări prin intermediul Poştei Române. Au fost interceptate două colete care conţineau cantitatea totală de 1060 pachete de ţigări, provenite din Republica Moldova. Din cercetări a reieşit faptul că cei în cauză efectuaseră alte 11 expedieri de acest gen, către alte persoane din Bucureşti şi Braşov, în vederea comercializării. Nu ştim nici astăzi cu exactitate valoarea prejudiciului înregistrat în această speţă. Cazul este foarte complex şi s-a lucrat ca la carte la el, motiv pentru care lucrători din cadrul SPF Darabani au primit felicitări în scris de la conducerea IJPF Botoşani. Un rol esenţial în activitatea operativă a SPF Darabani îl deţine cooperarea cu organele de poliţie şi cu prim procurorul Ioniţă.
Constituie contrabanda cu ţigări un adevărat "sport local", un mod de existenţă pentru unele persoane?
Nu cred acest lucru. Este adevărat că traficul de ţigări nu presupune un efort foarte mare, dacă filiera este deja formată. Mai greu este pentru noi, să-i prindem. Sporadic, se mai găsesc ţigări pe piaţa neagră din Darabani. Dacă în alte zone din ţară am aflat din presă că se comercializau ţigări de contrabandă pe tarabe, la vedere, în Darabani au fost doar cazuri izolate. Contrabanda cu ţigări nu reprezintă un fenomen, în zona oraşului Darabani. Mai mult, din septembrie anul trecut a scăzut foarte mult traficul de ţigări. După ce majoritatea traficanţilor au declarat că au achiziţionat ţigările de la alte persoane, în a doua jumătate a anului trecut s-au efectuat peste şapte percheziţii la domiciliul unor persoane din Darabani şi Păltiniş, unde au fost identificate ţigări de contrabandă, fapt care a dus la descurajarea acestei infracţiuni. Problema este că traficanţii încearcă să se perfecţioneze. Până de curând nu ne imaginam că se pot ascunde ţigări în rezervor, în portiere sau în difuzoarele de bas. Acum suntem foarte atenţi dacă pragul maşinii nu este modificat, care este nivelul combustibilului din rezervor şi dacă geamurile autoturismelor coboară până la capăt.
Vama Rădăuţi reprezintă o traumă pentru poliţiştii de frontieră dărăbăneni? În ce relaţii vă aflaţi cu fosta şi actuala conducere a acestui Birou Vamal, mai ales cu domnul Paşalău?
În nici un caz nu poate fi vorba de o traumă, dacă îţi faci bine treaba. Poţi fi traumatizat, doar în cazul în care te întorci cu spatele, iar cel care comite o ilegalitate este prins în flagrant de către un coleg de-al tău, în apropiere. Este drept că s-a intensificat traficul cetăţenilor spre Rădăuţi Prut, dar acest fenomen nu a complicat raporturile de serviciu sau condiţiile de muncă. Am devenit, în schimb, mult mai atenţi la autoturismele din Moldova şi Ucraina, care tranzitează această zonă. Unii cetăţeni sunt chiar iritaţi că pe o rază de 20 de km, sunt opriţi în trafic chiar şi de patru ori. Vama Rădăuţi Prut este mai puţin atractivă şi datorită programului ei de funcţionare limitat. Nu m-am întâlnit în viaţa mea cu domnul Paşalău. Am citit în presă că a fost schimbat de la conducerea Vămii Rădăuţi Prut şi înlocuit cu domnul Chelaru, pe care l-am cunoscut la ultima şedinţă de bilanţ. La nivelul inspectoratului este încheiat un protocol de colaborare doar între SPF Rădăuţi Prut şi Vamă, în punctul vamal respectiv. Relaţiile mele de strictă colaborare în interes de serviciu sunt cu domnul Gavrilescu.(n.r: şef S.P.F. Rădăuţi Prut). Lumea nu trebuie să ne confunde cu vameşii şi sunt nemulţumit că toţi poliţiştii de frontieră sunt băgaţi în aceeaşi oală, fiind catalogaţi pe forumuri ca beţivi, corupţi etc.
MATERIAL COMPLET PE darabaneni.ro
