"Cu toÅ£ii am subestimat reacÅ£ia pieÅ£ei la implementarea calendarului de liberalizare. Lunar, avem 200 de clienÅ£i care ne dispar, majoritatea din cauza insolvenÅ£elor. În alte pieÅ£e, cum este FranÅ£a, de exemplu, liberalizarea completă va avea loc abia în 2016. Într-una din cele mai sărace ţări din Europa, acest calendar a fost prea rapid". Vorbele lui Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România din Germania, care distribuie gazul românesc în toată jumătatea de nord a ţării ÅŸi electricitate în Moldova, picură precum acidul sulfuric pe o rană.
Pe rana deschisă a unei Românii nepregătite complet să adopte aceleaÅŸi preÅ£uri la energie precum ţări aflate cu o sută de ani în faţă ca dezvoltare, din vestul Europei. Cuvintele lui Hajdinjak rezumă, în fapt, tot ce s-a întâmplat cu România în ultimii 15 ani. Noi am spart companiile din energie ÅŸi pe orizontală ÅŸi pe verticală aÅŸa cum nicio Å£ară din Europa de Vest nu a făcut, am distrus calea ferată cu experimente instituÅ£ionale la sfatul Băncii Mondiale, pe care nici FranÅ£a, nici Germania sau Austria nu le-au acceptat, am acceptat cu ochii închiÅŸi în educaÅ£ia universitară experimentul Bologna, reducerea studiilor la trei ani, obÅ£inând astăzi generaÅ£ii de absolvenÅ£i dezorientaÅ£i ÅŸi cursuri de un an îngrămădite într-un semestru.
PisaÅ£i până la limita suportabilităţii din toate părÅ£ile, pur ÅŸi simplu, am acceptat toate experimentele posibile în domeniile care pentru România puteau constitui piloni de dezvoltare: energie, infrastructură, educaÅ£ie.
Când companiile locale au arătat că vor fi sufocate de liberalizarea prea rapidă a preÅ£ului la gaz, guvernul le-a ignorat. Nici premierul Boc, care oricum nu înÅ£elegea mai nimic din economie, ÅŸi nici premierul Ponta, de la care se aÅŸtepta o poziÅ£ie diferită în faÅ£a organismelor internaÅ£ionale, dar a dezamăgit, nu le-au crezut. Vine acum tot un străin să constate că lunar 200 de clienÅ£i mici dispar pentru că nu pot să facă faţă majorărilor de tarif la gaz.
Cu ce este vinovată România că deÅ£ine resurse de energie pe care Germania nu le are ÅŸi că ÅŸi-a construit o industrie axată pe consum de energie? Suntem daÅ£i ca exemplu de consum mare de energie relativ la cantitatea de PIB produsă, dar dacă industria românească a fost croită ca să utilizeze resursele naturale de care dispune România, trebuie dată la fier vechi în numele unor idei pe care nici cei mari nu le aplică? De ce să nu ne putem utiliza atuurile utilizând energie ca resursă pentru industrie ÅŸi nu ca simplu furnizor pentru industriile altora?
Suntem astăzi într-o situaÅ£ie în care aplicăm orbeÅŸte ceea ce ni se cere ÅŸi în care după ani de neîncredere construită în liderii ţării, hrănită, de fapt, de incompetenÅ£a ÅŸi trădarea acestora, dezbaterile din jurul proiectelor importante pentru România lipsesc.
A analizat cineva, spre exemplu, ce impact va avea căderea barierelor vamale cu Ucraina asupra producÅ£iei agroalimentare din România, în condiÅ£iile în care acolo salariile ÅŸi PIB per capita sunt la jumătate faţă de România? Sau asupra producÅ£iei de laminate ÅŸi tablă? Nu puteau fi negociate anumite clauze derogatorii? Care este strategia României la Bruxelles pe această temă, pentru că suntem primii vizaÅ£i?
Apoi proiectul adoptării euro pentru 2019. A fost scos ca "din căciulă" de ministrul Liviu Voinea fără ca populaÅ£ia, antreprenorii, băncile, investitorii să-ÅŸi spună poziÅ£ia. Este pregătită România să treacă la euro în 2019?
PreÅ£urile la energie, la benzină, adoptarea euro sunt proiecte care au impact asupra vieÅ£ii de zi cu zi a tuturor românilor. Dar îi întreabă cineva? Å¢ine cineva cont de vocea lor? În mod nemaiîntâlnit în orice altă Å£ară, din UE cel puÅ£in, tot străinii sunt primii chemaÅ£i la consultări de guvern, prin camerele de comerÅ£ americane, germane, franceze, prin asociaÅ£ii ale investitorilor străini care se erijează în vocea businessului din această Å£ară, când sunt, de fapt, simpli purtători ai intereselor companiilor străine din România.
Este hilar de acum să vină străinii să constate că trebuie să mai dea puÅ£in drumul la strânsoare, că nu mai putem să le ducem în spate scumpirile pentru care presează zi de zi. De ieri, salariul minim pe economie creÅŸte ÅŸi este dramatic ca această măsură de majorare cu zece euro a celor nici 200 de euro pe lună, salariul brut, să se aplice pentru un milion de salariaÅ£i din economie.
Chiar nu îÅŸi dau seama aceÅŸti oameni că România este astăzi, cu 30% din populaÅ£ie lucrând în agricultură ÅŸi jumătate din populaÅ£ie în mediul rural, într-o fază în care avem nevoie de dezvoltare ÅŸi în care să-ÅŸi folosească toate atuurile de care dispune, inclusiv resursele naturale, pentru a putea cât de cât rămâne în viaţă din punct de vedere economic în cadrul Uniunii Europene.
Cu ce rămâi dacă vii ÅŸi pui într-o matrice ideologică o economie pe care nu o poÅ£i schimba peste noapte să producă BMW-uri, medicamente originale sau avioane de ultimă generaÅ£ie?
Este mai mult decât hilar, de fapt este un cinism să vii să constaÅ£i astăzi, după ce ai alungat românii din România, acaparând afaceri de 150 mld. euro pe an ÅŸi presând pe tarife ÅŸi preÅ£uri sub motivul liberalizării, că nu puteam face faţă, de fapt, ÅŸi că ritmul impus este mai draconic ÅŸi decât în pieÅ£ele mai dezvoltate, precum FranÅ£a.
Ziarul Financiar
