Cu manutele vinete de frig, imbracat cu o geaca subtire de blugi, cu o pereche de pantaloni murdari de noroi si incaltat cu ghetutele surorilor mai mari, micutul isi petrece ore in sir asteptand ca un botosanean mai milos sa ii dea 1 leu pe trei buchetele de flori. Oamenii trec insa nepasatori pe langa el.
Putini sunt cei care se opresc si cumpara. Andrei este un copil cuminte si foarte timid. Nu indrazneste sa opreasca oamenii si sa ii deranjeze cu rugamintea sa. Sta cuminte pe o banca din centrul orasului, tremurand din toate incheieturile.
Mama a plecat pe Unirii sa vanda ghiocei si m-a lasat pe mine aici. Nu prea merge vanzarea, ca oamenii nu au bani, spune cu o voce tremuranda micutul.
O tanara se apropie si ii cumpara un buchetel de flori. Ochii ii sclipesc de bucurie. Strange banul in pumnul sau mic, dupa care il indeasa in buzunar. Aceasta pare a fi singura bucurie a unui copil de 10 ani, nevoit sa faca bani pentru familie.
Este greu acasa. Avem pamant, dar... nu ne putem descurca si trebuie sa o ajut pe mama, mai spune Andrei.
Andrei nu este singurul copil nevoit sa vanda flori pentru a castiga cativa banuti.
La doi pasi de sediul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, un alt minor si-a etalat pe o cutie de carton buchetelele de ghiocei. Are aceeasi privire ca a lui Andrei. Doar ca el nu vrea sa vorbeasca pentru ca, spune el, ii este frica. Aceasta frica nu o au si reprezentantii DGASPC, care spun ca nu au ce face.
Nu avem atatia angajati ca sa umble pe strazi si sa observe copiii care vand flori. Poate daca am fi ajutati si de jandarmi sau chiar de oamenii de pe strada care sa ne sesizeze, ar fi ceva mai simplu, spune Cecilia Spataru, purtatorul de cuvant al DGASPC.
Pe Pietonalul Unirii, alti trei micuti incearca sa isi vanda marfa. Fara prea mult succes. Trecatorii se fac ca nu ii obseva, dar se incrunta atunci cand sunt intrebati.
Copiii sunt folositi de proprii parinti ca unelte de facut bani, spune cu manie o botosaneanca.
Zgribuliti de frig, nemancati si de cele mai multe ori nesupravegheati, acestia sunt nevoiti sa stea la colturi de strada sau pe marginea soselelor, unde implora trecatorii sa le cumpere florile sau urzicile pe care trebuie sa le vanda.
Cei mai multi dintre ei nu au mai mult de 14 ani. Insa asta nu ii impiedica pe parinti sa ii considere oameni maturi, cu responsabilitati.
Daca nu ma ajuta ei sa fac rost de bani, de unde sa le dau sa manance? Noi nu avem unde munci, e greu si ei ma ajuta, spune mama unuia dintre copii.
Grav este insa ca micutii lipsesc zile intregi de la scoala. Pierd ore si contactul cu scoala. Unii dintre ei sunt nevoiti sa repete anul din cauza absentelor.
Asta este si motivul pentru care la sfarsitul anului scolar sunt multi copii declarati repetenti. Nu ca nu ar avea cunostintele necesare pentru a promova, declara Verginel Vacariu, directorul scolii din Cosula.
