Ca si copil, Moses Murandu, crescut in Zimbabwe, si-a privit adesea tatal cum pulveriza zahar pe ranile concetatenilor, crezand ca acesta este un tratament binecunoscut, care se foloseste la scara larga.
Ajuns in Marea Britanie, Moses, care a fost incadrat in sistemul medical din regat, a fost surprins sa afle ca nimeni nu stia despre acest tratament. Drept urmare, a coordonat un studiu, incercand sa descopere daca zaharul are sau nu proprietatile stiute de el.
Timp de 6 luni a tratat 21 de pacienti la spitalul Selly Oak din Birmingham, pacienti ale caror rani nu raspunsesera la tratamentele conventionale, cu zahar. Iar rezultatul a fost mai mult decat graitor, conform Daily Mail.
Si asta pentru ca bacteriile din rani au nevoie de apa pentru a trai, pe cand zaharul nu face decat sa absoarba apa, bacteriile care nu lasa rana sa se vindece murind in final.
Superiorii lui Moses au fost atat de incantati de rezultatul studiului, incat au implementat programul, recompensandu-l pe Moses cu 25.000 de lire sterline pentru tratarea a inca 100 de pacienti cu zahar.
In timp ce tratamentul cu sare, mai cunoscut, este extrem de dureros, cel cu zahar reduce considerabil durerea. In plus, este mult mai ieftin decat mare parte din medicamente, dar la fel sau poate chiar mai eficient.
