Într-un organism sănătos, fierea este de culoare galbenă, alcalină şi neiritabilă, cu o consistenţă fluidă sau uşor vâscoasă. În intervalul dintre mese, fierea se acumulează în vezică, întrucât sfincterul Oddi este închis, iar musculatura vezicii este relaxată.
Într-un organism bolnav, cu un înalt grad de intoxicare, fierea devine verde-închis, aproape neagră, şi are acţiune acidă şi corozivă asupra ţesuturilor. În această stare nu se mai scurge spre duoden, se blochează pe canale şi provoacă inflamarea ficatului, a vezicii biliare şi arsuri în intestine.
Colecistul prezintă boli la fel de agravante şi de dureroase ca şi ficatul, cuprinzând o gamă foarte largă de afecţiuni, în primul rând litiaza biliară şi apoi colecistita, angiocolita şi dischinezia biliară.
Litiaza biliară, cu denumirea de la cuvântul grecesc lithos - piatră, este o afecţiune evolutivă care constă din depunerea, zilnică, a circa 500 ml fiere, bogată în colesterol, bilirubină (pigmenţi cristalini) şi săruri biliare (carbonaţi şi fosfaţi de calciu). Prin precipitarea cristalelor de colesterol se formează calculi mari, iar prin precipitarea bilirubinatului de calciu se formează calculi mici, inclusiv nisip.
Boala se manifestă prin dureri violente, mai ales noaptea, dând colică biliară, însoţită de crampe, vărsături bilioase, transpiraţii reci şi febră. Urina devine închisă la culoare, ca urmare a deversării unor pigmenţi şi săruri biliare. În paralel, persistă un prurit generalizat, cu mâncărimi pe tot corpul.
Ce recomandă fitoterapia
În faza acută a durerilor, tratamentul va începe cu plante antispastice şi calmante. După ce durerile au încetat, se recomandă tratamentul cu plante care au proprietăţi coleretice, colagoge şi hepatoprotectoare, la nevoie chiar dezinfectante.
În consumul intern sunt eficiente plantele de anghinare, păpădie şi sunătoare, luate separat sau în amestec, care au acţiuni favorabile şi asupra steatozei hepatice.
La acestea se adaugă:
- Rostopasca (Chelidonium majus), care conţine alcaloizi, taninuri, saponine, saponozide, mucilagii, elemente ce au drept acţiuni mărirea secreţiei biliare, dizolvarea pietrelor biliare şi curăţirea canalelor biliare în dischinezia biliară;
- Coada-şoricelului (Achillea millefolium), care conţine: flavonoizi (cosmosină, luteolină), glicoalcaloizi (achileină, moscatină), saponine hemolizante, ulei eteric;
- Albăstrelele (Centaurea cyanus), care conţin glicozide, substanţe amare şi antociani albaştri;
- Muşeţelul (Matricaria chamomilla), care conţine flavonoizi, taninuri, mucilagii, uleiuri eterice, vitamine (B, C) şi săruri minerale;
- Menta (Mentha piperita), care conţine: flavonozide (hesperidină), polifenoli, taninuri, substanţe amare, vitamine (A, C, D, PP), săruri minerale;
- Urzica-vie (Urtica dioca), care conţine carotenoizi, flavonozide, glicozide, sitosteroli, saponine, acizi organici, vitamine (K, B, E, A, C) şi săruri minerale.
Când calculii s-au redus în volum la circa 3-5 mm în diametru, se adaugă în reţetă herbă de turiţă-mare şi se continuă tratamentul încă 1-2 luni, până la eliminarea totală a pietrelor şi a nisipului.
Preparate pentru uz extern
În tratamentele externe sunt recomandate comprese şi cataplasme puse pe zona epigastrică cu terci de tătăneasă şi coada-calului sau cu frunze de varză. Înainte de aplicarea cataplasmei, se unge zona cu ulei sau unguent de gălbenele.
Regimul alimentar
Are un rol foarte important, asigurând creşterea rezistenţei generale a organismului şi evitarea evoluţiei bolii spre cronicizare.
În zilele cu crize dureroase, bolnavul nu are poftă de mâncare. În această perioadă se recomandă o cură cu sucuri naturale de legume (morcov, ţelină, sfeclă roşie), sucuri nefermentate din fructe (mere, prune, struguri, portocale, lămâi, căpşuni, fragi, agrişe, afine), consumate imediat după preparare, precum şi ceaiuri medicinale îndulcite cu miere de albine.
După încetarea crizelor biliare, se introduc în alimentaţie produse lactate (lapte dulce, iaurt, brânză proaspătă de vaci, caş dulce, urdă, telemea desărată, smântână). Sunt uşor suportate supele de zarzavat (cu cartofi, morcov, varză, pătrunjel), supele cu zdrenţe de ou şi făină, legume verzi fierte, salate de legume (lactuca, spanac, pătrunjel, ardei gras, tomate, varză), carne de peşte slab (păstrăv, ştiucă, lin, lipan, şalău, cod), rasol de vită slabă sau de pasăre fără piele, omletă din albuş.
Se recomandă gospodinelor ca, în locul prăjelilor şi a rântaşurilor, să prepare sosuri dietetice, şi anume: sosul tomat din roşii şi bulion, sosul alb din albuş de ou şi lapte rece, sosul de zarzavaturi înăbuşite, sosul caramel din zahăr ars folosit la mâncăruri din fructe uscate (prune), soteuri de morcov, griş şi orez cu lapte, precum şi sosul de fructe (mere, vişine, cireşe, caise).
În alimentaţia curentă este indicată o suplimentare de fructe proaspete (mere, vişine, căpşuni, zmeură), luate în cure de 7-10 zile consecutiv sau sucuri din fructe (mere, lămâi).
Dintre legume este bine să nu lipsească pătrunjelul proaspăt, consumat dimineaţa pe stomacul gol şi la fiecare masă. De asemenea, sunt eficiente tomatele servite în salate sau sucuri, ridichile negre şi seminţele de pepene verde pisate (1-2 linguri pe zi).
La masă se serveşte pâine prăjită, mămăligă, orez, budinci şi papanaşi.
Evitaţi grăsimile, alcoolul şi mesele abundente, mai ales seara
Sunt interzise carnea grasă (de porc, oaie, raţă, gâscă, pielea de pasăre, vânat, raci, peşte oceanic), grăsimile animale (untură, slănină), pastramă, mezeluri, afumături, conserve, creier, rinichi, icre, sardele, drob de miel, supe de oase, brânzeturi grase şi sărate, condimente iuţi (piper, boia, muştar, hrean, ardei roşu), exces de sare, cafea, cacao, ciocolată, îngheţate, băuturi alcoolice tari şi unele băuturi răcoritoare (coca-cola, pepsi-cola).
Fructele şi legumele vor fi bine spălate, iar mâinile vor fi permanent curate, prin spălare cu apă şi săpun, ţinând seama că, pe mâinile nespălate, circulă între 10.000 şi 100 milioane de microbi pe cm2. Este ştiut că ľ din infecţiile hepatice se transmit prin mâini murdare.
Necesarul de hrană zilnică va fi împărţit în 5-6 mese, la ore regulate, evitându-se mesele abundente, mai ales cele servite seara, înainte de culcare.
(prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ)
