Primul trimestru de sarcina, respectiv primele 12 saptamani, reprezinta cea mai importanta si decisiva etapa in dezvoltarea armonioasa a viitorului copil.
Din pacate, peste 60% din toate sarcinile nu supravietuiesc mai mult de 2-3 luni; fie se opresc din evolutie, fie evolueaza spre avort spontan, fara a mai lua in considerare multitudinea de avorturi voluntare, "la cerere".
Principalele cauze incriminate sunt reprezentate de anomaliile cromozomiale ce induc modificari incompatibile cu supravietuirea.
Primele 8 saptamani sunt cruciale pentru dezvoltarea embrionului. Administrarea medicamentelor sau actiunea diferitilor factori externi in faza embrionara sau zigotica (inaintea zilei 20 postconceptie), au efect de "tot sau nimic", adica fie omoara embrionul, fie nu il afecteaza deloc.
Intre saptamanile 3-8 se produce organogeneza, perioada extrem de importanta in care diferiti agenti externi (medicamente, agenti parazitari si bacterieni, agenti fizici etc.) ce actioneaza asupra produsului de conceptie pot avea efect malformativ. Consecintele acestui proces sunt reprezentate de avort, malformatii neletale, defecte metabolice sau functionale care se vor manifesta ulterior in viata.
Protocolul de evaluare al gravidei in trimestrul I include o serie de investigatii pe care le vom detalia in acest articol.
Dintre acestea, hemoleucograma, transaminazele (TGP, TGO), glicemia, acidul uric, ureea, creatinina (determinari sanguine) permit conturarea statusului hematologic si biochimic al gravidei. Evidentierea oricarei patologii, cunoscute anterior sau nu, impune luarea unor decizii de tratament si monitorizare activa pe toata perioada sarcinii.
Coagulagrama este o analiza serica prin care se diagnosticheaza diferitele coagulopatii si totodata prin care se monitorizeaza eficienta tratamentului acestor afectiuni. Aceasta analiza devine obligatorie mai ales in cazul pacientelor cu antecedente abortive, coagulopatiile fiind o cauza relativ frecventa a avortului spontan.
De rutina, se realizeaza detectarea anticorpului HIV (Ac HIV) si a Treponemei pallidum (VDRL) in scopul diagnosticarii infectiei cu HIV, respectiv a sifilisului. Infectia activa cu Treponema (sifilis) in primele 3 luni de sarcina se poate solda cu avort spontan, fara a fi insa o regula. Indiferent de momentul in care s-a produs contaminarea, tratamentul este obligatoriu.
Depistarea infectiei cu virusul hepatitei C se face prin detectarea anticorpilor specifici (Ac anti HCV). In cazul prezentei acestora, decizia de continuare a sarcinii este dificila si depinde foarte mult de starea pacientei, precum si de rezultatele investigatiilor paraclinice. In orice caz, sarcina poate agrava serios evolutia bolii.
Determinarea antigenului pentru hepatita cu virus B (Ag HBs) se realizeaza doar in situatia in care aceasta analiza a fost efectuata cu mai mult de 3 luni in urma fata de momentul in care se fac aceste determinari. Ca si in cazul infectiei cu virus C, sarcina poate grabi evolutia unei hepatite virale B, ducand chiar la deces. Vaccinarea in sarcina nu este recomandata.
In situatia in care, in presarcina, in sangele matern au fost depistati anticorpi de tip IgG pentru toxoplasma, rubeola si citomegalovirus (CMV), acestia nu se mai determina ulterior in sarcina; prezenta acestora in serul mamei neavand semnificatie patologica, ci dimpotriva, au rol protector pentru reinfectii.
Absenta acestora sau lipsa determinarii in presarcina impune detectarea lor. In cazul unor infectii recente (Ac tip IgM prezenti) evolutia poate fi catre avort spontan in primul trimestru sau catre alte complicatii ce apar ulterior in sarcina.
Infectiile cu Mycoplasma, Ureaplasma si Listeria se asociaza frecvent cu avort spontan. Recomandabil este ca detectarea lor sa se faca mai ales in cazul pacientelor care au prezentat in antecedente istoric de avorturi spontane sau de nasteri premature.
Infectia cu Chlamydia trachomatis se poate uneori solda cu avort spontan, dar atunci cand acest lucru nu se produce – poate induce ulterior infectii grave la mama si la fat. Ideal este ca depistarea si tratamentul infectiei sa se realizeze in presarcina.
O alta investigatie foarte importanta este reprezentata de efectuarea secretiei vaginale. La nivel vaginal se pot cantona o serie de agenti bacterieni, cel mai frecvent proveniti din intestinul gros, care induc o serie de simptome (leucoree, dureri la contactul sexual, prurit local etc.) si complicatii ce pot culmina cu avortul in primul trimestru. Aceste infectii odata depistate, se trateaza usor prin antibioterapie specifica.
In cazul in care nu au fost realizate in presarcina, se determina grupul sanguin si Rh (al mamei si al partenerului), testul Babes Papanicolau (doar daca nu a fost efectuat in ultimul an) si sumarul de urina.
Ecografia transvaginala are rolul de a confirma sarcina si de a exclude posibilitatea localizarii extrauterine. De asemenea, se realizeaza DRY Test, intre saptamanile 9-12 de sarcina - cu rolul de a detecta anomalii cromozomiale (sindrom Down, fibroza chistica, hipoacuzie).
SURSA: eva.ro