Timp de mii de ani, vinul a rămas în conştiinţa oamenilor ca cea mai delicioasă băutură, care a încântat locuitorii de pe toate meridianele pământului. Sucul fermentat din struguri de bună calitate este prelucrat după tehnologii moştenite din generaţie în generaţie, dar perfecţionate necontenit.
Preparat în diferite forme, sec, dulce sau spumos, alb sau roşu, rozé sau negru, vinul se serveşte la masă, acasă sau în restaurant, în ocazii speciale sau fără nici un eveniment deosebit. Uneori, intră în preparatele alimentare pentru a da gust mâncărurilor.
Virtuţile vinului erau foarte bine apreciate încă din Antichitate. Istoricul grec Tucidides considera că locuitorii din bazinul mediteranean au încheiat perioada barbară şi au trecut la civilizaţie atunci când au început să cultive măslinul şi viţa-de-vie, consumând minunatele lor produse, uleiul şi vinul.
Istoria vinului este strâns legată de dezvoltarea civilizaţiei. În ţările mai dezvoltate s-au extins foarte mult culturile viţei-de-vie şi s-au perfecţionat tehnologiile de obţinere a vinului. Aşa se explică faptul că, din totalul de 260 de milioane de hectolitri de vin realizaţi anual pe glob, cele mai mari ţări producătoare din lume sunt Franţa (lider mondial), Italia, Spania, SUA, Argentina şi Portugalia. România ocupă locul 10 pe plan mondial şi locul 6 în Europa.
Principalele soiuri cultivate în România sunt:
- soiuri pentru vinuri albe: Fetească regală şi albă, Riesling, Aligoté, Traminer, Muscat Ottonel;
- soiuri pentru vinuri roşii: Merlot, Băbească, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră.
Recomandări terapeutice
Printr-o compoziţie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine - A, B1, B2, PP - şi săruri minerale), vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organismul uman. Acest conţinut depinde de soiul de struguri, tehnologia de prelucrare şi gradul de învechire în butoaie speciale, cisterne sau vinoteci. Efectele terapeutice ale vinului sunt necontestate. Încă din vechime, numeroase scrieri au subliniat calităţile vindecătoare ale vinului. Dacă Hipocrate din Antichitate recomanda vinul pentru tratarea unor debilităţi fiziologice, pneumonie, plăgi deschise şi muşcături de şarpe, marele savant Louis Pasteur considera vinul ca "cea mai sănătoasă şi igienică băutură“.
În cazul persoanelor slăbite, vinul stimulează pofta de mâncare; dacă se bea în timpul meselor, are efect şi de stimulare a digestiei. Bătrânii noştri consumau un vin alb-sec după o mâncare cu peşte, un vin roşu după o friptură de porc şi un vin dulce după o plăcintă, la desert.
Vinurile albe evacuează toxinele din ficat
Vinurile albe sunt diuretice pentru un rinichi sănătos şi sunt uşor acrişoare, cu rol în stimularea digestiei. Prin conţinutul lor în metionină, evacuează toxinele din ficat.
Vinurile roşii, bogate în taninuri, sunt astringente şi au un efect uşor constipant. În schimb, ajută la absorbţia vitaminei B12, cu rol în formarea sângelui. În vremea romanilor, se considera că vinul roşu evită albirea timpurie a părului şi dă mai multă vigoare organismului, chiar la vârste înaintate. Este consumat cu multă plăcere, fiind mai bine tolerat de stomac şi ficat. Atât din vinul alb, cât şi în cel roşu, se pregătesc multe macerate terapeutice pentru diferite maladii.
La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia şi menţine starea de confort digestiv, fără dureri şi fără balonări. După o hrană copioasă cu carne şi multă grăsime, un pahar de vin este de nelipsit. Ajută la evacuarea rezidurilor nefolositoare din intestin. În plus, reduce riscul apariţiei ulcerului gastric sau duodenal, prin combaterea bacteriilor din segmentul piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum şi al altor germeni dăunători, precum Salmonella. Nu este de mică importanţă efectul vinului ca medicament în combaterea intoxicaţiilor cu metanol şi etilenglicol.
Vinul roşu menţine sănătatea vaselor de sânge
Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi ale sistemului circulator. Vinul roşu ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea circulaţiei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de ani. Se reduce inflamarea vaselor sanguine la fumătorii cronici. În general, se reduce riscul afecţiunilor aterosclerotice la nivelul arterelor cerebrale şi la nivelul picioarelor. În mod semnificativ, scade riscul atacurilor de cord şi a congestiei cerebrale. S-a constatat că un pahar de vin roşu, consumat după masa de prânz, prezintă un mare potenţial terapeutic de evitare a apariţiei celui de al doilea atac de cord. Un test făcut timp de 16 ani pe un eşantion de 13.000 de persoane a demonstrat că atacul de cord scade cu 32% la persoanele care au consumat zilnic 1-2 pahare cu vin roşu. Acest efect benefic se explică prin acţiunile vasodilatatoare, menţinerea permeabilităţii peretelui arterelor şi a venelor, reducerea aterosclerozei coronariene şi a "colesterolului rău“ din sânge.
Mai mult de două pahare pe zi, risc de atac de cord
Acelaşi test a arătat că un consum zilnic de peste două pahare de vin, atât alb cât şi roşu, măreşte riscul apariţiei atacurilor de cord şi a cirozei hepatice.
Ca o concluzie la această temă, se pot prezenta anumite statistici care arată că mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare, mai ales cea prin infarct miocardic, este mult mai scăzută în ţările în care se consumă vin, comparativ cu ţările în care se consumă băuturi tari.
Vinul ridică tensiunea sanguină la hipotensivi, dar nu este indicat la hipertensivi decât îndoit cu apă.
Acţiunea dăunătoare a abuzului de vin a fost descrisă foarte plastic de marele scriitor Petrarca: "Vinul este nevătămător dacă se respectă doza şi dacă se bea cu moderaţie şi cumpătare. Primul pahar de vin taie setea, al doilea dă bună dispoziţie, al treilea dă plăcere, al patrulea ţine în spate beţia, al cincilea mânia, al şaselea cearta, al şaptelea furia, al optulea somnul, iar al nouălea boala sigură“.
La nivelul aparatului respirator, vinul roşu, printr-un component important numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaţiilor şi a riscurilor de boli cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai şi gripă. Vinul fiert cu puţină coajă de lămâie, cu scorţişoară sau cuişoare, constituie un remediu minunat care produce sudaţie în pneumonie şi grăbeşte vindecarea în răceli, febră, oboseală generală şi unele afecţiuni epuizante.
La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer, şi reduce semnificativ apariţia unui accident cerebro-vascular.
Consum moderat, recomandat diabeticilor
Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec şi demisec ajută la asimilarea generală şi reduce cantitatea de acetonă şi zaharuri eliminate în urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată. În vechea Romă, cu 1.600 de ani înainte de a fi descoperită insulina, era un celebru medic, numit Araeteus, care recomanda vinul sec pentru tratamentul diabeticilor.
Atât în formă naturală, cât şi diluat în proporţie 1:10, vinul are efecte bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales atunci când se amestecă cu miere de albine şi se aplică pe diferite ulceraţii şi plăgi externe, având acţiune cicatrizantă.
Vinul, un excelent medicament
Iată pentru ce vinul poate fi considerat atât un bun prieten al omului şi un excelent medicament, dar şi un posibil duşman al sănătăţii acestuia. Consumat cu înţelepciune, poate fi un sprijin de nădejde, atât în stări de necaz, cât şi la bucurii. S-a demonstrat că este un component necesar în alimentaţie şi, în acelaşi timp, un veritabil medicament natural, deosebit de benefic pentru sănătatea omului cumpătat. Dar, atenţie! Consumat în cantităţi exagerate poate duce la accidente fatale, la degradarea gravă a personalităţii în faţa semenilor şi la distrugerea treptată a sănătăţii.
(prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ, Ziarul Lumina)
