Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii ce se dezvolta în timp si afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange.

Aflati in fata unei patologii frecvente si fiind influentati de existenta diabetului în familie precum si de kilogramele în plus exsitente la unii dintre noi poate aparea întrebarea: pot sa am diabet?

Suspiciunea prezentei diabetului apare clasic în prezenta celor trei semne majore: setea exagerata, urinare în exces, apetit crescut. Aceste semne pot debuta brusc la pacienti cu vârsta mai mica de 40 de ani si care nu sunt de obicei obezi, pot fi însotite de scadere in greutate sau de aparitia cetoacidozei în timpul unei boli sau dupa o interventie chirurgicala (acesti pacienti au diabet insulino-dependent sau non-insulino-dependent prin mecanism autoimun).

In contrast cu aceasta categorie de pacienti la inivizii supraponderali simptomele apar gradat in a doua jumatate a vietii sau diagnosticul este pus la o persoana asimptomatica care este depistata cu glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacienti au diabet non-insulino-dependent fara legatura cu mecanismul autoimun).

Termenii de insulino-dependent, respectiv non-insulino-dependent descriu cele doua stari: predispus la a dezvolta cetoacidoza si, respectiv rezistent la cetoacidoza.

Care sunt criteriile pentru diagnosticarea diabetului?

Criteriile revizuite pentru diagnosticarea diabetului sunt:

• concentratia glucozei plasmatice dupa postul de peste noapte - 140mg/dl (7,8 mmol/l) pentru cel putin doua situatii separate.

• concentratia glucozei plasmatice dupa ingestia a 75 g de glucoza - 200mg/dl (11.1 mmol/l) la 2 ore si cel putin inca o determinare in timpul celor doua ore de test (cel putin 2 valori sunt necesare pentru a stabili diagnosticul).

 Tipuri de diabet - Ce fel de diabet am?

In legatura cu cele afirmate mai sus putem sublinia existenta a trei forme majore de diabet primar (pentru care nu exista o boala asociata care sa determine dezvoltarea diabetului):

• Diabet imun de tip insulino-dependent (numit si DZID tip 1)

• Diabet imun de tip non-insulino dependent -numit si DZNID tip1 (stadiu intermediar al DZID tip 1 în care exista o capacitate redusa de producere a insulinei care previne coma cetoacidozica dar care nu poate mentine glicemia sanguina la un nivel normal)

• Diabet non-imun de tip non-insulino dependent (numit si DZNID tip 2).

De asemenea exista si forme secundare de diabet (exista conditii patologice care favorizeaza sau determina aparitia dibetului):

• Boala pancreatica

• Tulburari hormonale

• Indus de medicamente si substante chimice

• Anomalii ale receptorilor insulinei

• Sindroame genetice

• Alte cauze

Predispozitie si factori de risc Se mosteneste diabetul zaharat?

Mecanismul prin care se mosteneste diabetul zaharat insulino dependent nu este deslusit iar predispozitia pare a fi mai mult o cauza permisiva decat una cauzala. Exista factori care cresc probabiltatea aparitie diabetului la descendenti si dintre ei putem mentiona:

• aparitia diabetului inainte de vârsta de 10 ani;

• prezenta bolii non-insulino dependente la un parinte creste riscul dezvoltarii diabetului insulino-dependent la urmasi;

• pentru diabetul prin mecanism autoimun riscul este mai mare daca tata are diabet decât daca mama are boala.

Este de mentionat faptul ca studiile pentru depistarea mescanismelor de transmitere ereditara sunt incurajatoare pentru parintii diabetici care doresc sa aiba copii.

Pentru diabetul non-insulino-dependent agregarea familiala este mai frecventa iar factorul patogenic implicat este obezitatea.

Ce factori mai pot influenta aparitia diabetului?

S-a sugerat implicarea virusurilor în aparitia diabetului zaharat iar cele mai frecvent nominalizate sunt episoadele de: oreion, hepatita ,mononocleoza infectioasa, rubeol congenitala, si infectii cu virusul coxsackie. Desi teoria virala este atragatoare trebiue sa mentionam faptul ca dovada serologica a infectiei virale recente la diabetici este neconcludenta. Asocierea cu alte endocrinopatii autoimune: insuficienta suprarenala, tiroidita Hashimoto.

Ce complicatii pot sa apara la un pacient diabetic?

Prezenta diabetului zaharat face posibila aparitia (pe lânga hipoglicemie) a doua complicatii majore ale bolii acute:

• Cetoacidoza diabetica (complicatie obisnuita a DZID) este determinata de deficitul de insulina în paralel cu cresterea concentratiei de glucagon si apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cu insulina. Acuzele pacientului includ lipsa poftei de mâncare, greata ,varsaturi, urinari frecvente si în cantitate mai mare, dureri abdominale iar în lipsa tratamentului se poate ajunge la alterarea starii de constiinta sau coma. Febra marcheza prezenta unei infectii. Tratamentul se face cu insulina (fara de care coma nu poate fi remisa), fluide intravenos, potasiu, bicarbonat.

• Coma hiperosmolara (complicatie frecventa DZNID) este un sindrom de dehidratare accentuata în conditiile unui aport insuficient de apa. Tratamentul se realizeza urgnent cu cantitati mari de lichide intravenos, potasiu, bicarbonat.

Complicatiile tardive includ:

• Anomalii circulatorii: ateroscleroza apare mai devreme si este mai importanta decat în populatia generala. Simptomele includ claudicatie intermitenta, gangrena, impotenta organica la barbati. Apar frecvent boala coronariana si accidentul vascular cerebral. Fumatul este un factor major de risc ce trebuie evitat iar hipertensiunea este de asemenea un factor important de risc.

• Retinopatia implica doua tipuri de leziuni: simple si proliferative . Retinopatia proliferativa poate determina compliacatii serioase ca hemoragia în vitros si dezlipirea de retina. Tratamentul se face cu fotocuagulare, vitrectomia pars plana, analogul experimantal al heparinei.

• Nefropatia diabetica poate determina insuficienta renala si necesitatea instituirii dializei sau a realizarii transplantului renal. Insuficienta renala apare dupa mai mult de 10 ani si se insoteste sau nu de sindrom nefrotic. Tratamentul se realizeaza cu inhibitori ai enzimei de conversie, diete cu continut proteic scazut.

• Neuropatia poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos si este o cauza majora de morbiditate.

Exista mai multe sindroame clinice distincte:

• Polineuropatia periferica cu manifestari de obicei bilaterale: amorteli, parestezii, hiperestezie severa, durere. Sindroamele dureroase extreme sunt de obicei autolimitate si dureaza de la câteva luni la câtiva ani.

• Mononeuropatia este mai putin rara decat polineuroaptia si are un grad înalt de revesibilitate sponana.

• Radiculopatiile sunt de asemenea autolimitate si urmeaza distributia mai multor nervi spinali.

• Neuropatia vegetativa poate atinge tractul gastro-intestinal (determinând dificulate la înghitire, evacuare gastrica întârziata, diaree sau constipatie), determina hipotensiune ortostatica, paralizia vezicii urinare, impotenta si ejaculare retrograda.

• Amiotrofia insotita de anorexie si depresie Tratamentul se face cu antiinflamatoare nesteroidiene, codeina, amitriptilina si flufenazin, desipramin, difenoxilat si atropina (pentru diaree) în functie de necesitati.

• Ulcerele piciorului diabeticului apar în principal datorita distribuirii anormale a greutatii determinata în urma neuropatiei diabetice. Este necesara instruirea pacientilor pentru prevenirea ulcerului: picioarele trebuie mentinute curate si uscate tot timpul, trebuie evitat mersul descult, utilizarea pacientilor potriviti, inspectia zilnica a piciorului.

• Infectiile nu sunt mai frecvente decât la subiectii normali dar sunt mai severe. Exista infectii care au o relatie specifica cu diabetul: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala, colicistita enfizematoasa, pielonefrita enfizematoasa.

Ce fel de dieta ar trebui sa urmeze un diabetic?

Indicatiile rigide si greu de respectat folosite în trecut au fost inlocuite cu o dieta orientata pe evaluarea nutritei si pe scopul terapeutic, luand în cosiderare si obicieiurile alimentare si alti factori de viata. Foarte importantante în aceste conditii sunt monitorizarea glucozei sangvine, hemoglobinei glicozilate, lipidelor, tensiunii arteriale, greutatii corporale.

Se recomanda pentru adultii care îndeplinesc o activitate medie un aport caloric care scade cu varsta ce variaza în jurul valorilor de 36kcal/kg (150kj/kg) pentru barbati si 34kcal/kg (140kj/kg) pentru femei.

Necesarul minim de proteine este de 0,9g/kg/zi si trebuie scazut la 0,8g/kg/zi în cazul dezvoltarii insuficientei renale. Distributia caloriilor între hidrati de carbon si grasimi trebuie individulizata.

Pentru pacintii nonobezi si la cei fara hiperlipidemie este recomandata o cantitate de grasimi egala sau mai mica de 30% din aportul caloric, cu mai putin de 10% grasimi saturate. În cazul pacientilor cu hipercolesterolemie aportul de colesterol trebuie sa fie mai mic de 200mg/zi, iar a grasimilor saturate mai mic de 7% din calorii.

Frecvent se recomanda un aport crescut de grasimi polinesaturate. Dupa alegerea continutului în proteine si grasimi, caloriile ramase se raporteaza la carbohidrati.

Este recomandata cresterea continutului de fibre din dieta. Este important ca dieta stabilita sa fie respectata pe termen lung, iar placerile speciale trebuie sa fie exceptii acceptate în numar redus. O astfel de întelegere a respectarii dietei aduce o cooperare mai buna decât pretentiile rigide chiar si la adulti.

La pacientii aflati in tratament cu insulina repartitia caloriilor trebuie realizata astef incat sa se evite hipoglicemia. Un astfel de regim prevede distributia a 20% din calorii la micul dejun, 35% la prânz, 30% pentru cina si 15% pentru a se consuma seara mai tarziu.

Acest regim trebuie modificat în cazul stilurilor de viata diferite (de exemplu pentru o persoana care lucreaza noaptea masa principala va fi decalata în timp). Pentru regimurile cu injectii multiple cu insulina caloriile se impart astfel: 20% la micul dejun, respectiv la cina, 30% la prânz, iar cele 30% ramase sunt rezervate gustarilor de la mijlocul diminetii, mijlocul dupa-amiezii si seara tarziu, în functie de nivelul glicemiei din timpul zilei.

La pacientii cu DZNID respectarea dietei trebuie sa fie mai stricta datorita rezervei diminuate de insulina, in timp ce compozitia dietei nu este de importanta critica la pacientii cu DZID deoarece ajustarile insulinei pot acoperi variatii mari ale ingestiei de alimente.

Medicatia in diabet

Sunt doua mari clase de medicamente pentru diabetul zaharat:

- Insulina

- Antidiabeticele orale

(Dr. Sebastian Gherasim)