Doza minimă toxică este de 150 mg/kg la copil şi de 7,5 g, la adulţi. Dozele mai mari de 10 g determină afectare hepatică evidentă clinic, iar la doze între 13-25 g, afectarea ficatului se soldează, de multe ori, cu decesul pacientului.
Intoxicaţia acută cu paracetamol evoluează în 4 stadii, începând cu stadiul iniţial (0-24 h de la ingestie - se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, urmată de greaţă, vomă, dureri abdominale, paloare, transpiraţii şi stare de letargie. Urmează o etapă intermediară, în care fenomenele par a se atenua, dar ficatul devine dureros şi poate să apară un început de icter. După 3-4 zile însă se instalează o stare de confuzie, vărsături, icter evident, dureri în regiunea lombară, stare de letargie şi comă.
Urmează apoi, într-un interval de 5-14 zile, în funcţie de eficacitatea intervenţiilor terapeutice, revenirea sau decesul. Tratamentul unei astfel de intoxicaţii este diferit, în funcţie de momentul prezentării la medic. Dacă intoxicatul este descoperit în prima oră, eliminarea substanţei ingerate din stomac şi administrarea de cărbune animal constituie o soluţie terapeutică eficientă. Altfel, sub 8 ore de la ingestie se poate administra un antidot: N-acetilcisteină.
După 8 ore de la ingestie se va administra tratament-antidot şi se vor monitoriza funcţiile vitale. Dacă se reuşeşte normalizarea testelor, structura ficatului ajunge la arhitectura normală în aproximativ 3 luni. În formele severe de intoxicaţii, mortalitatea poate ajunge până la 20%.
Pentru salvarea pacientului este nevoie, în cazurile disperate, chiar de transplant hepatic. Insuficienţa hepatică poate lua o formă gravă la alcoolicii cronici care ingeră şi paracetamol, chiar dacă folosesc doze medii.
Întrucât acest medicament se găseşte aproape în fiecare casă, socotim necesar a atrage din nou atenţia asupra riscului de supradozare sau intoxicaţie, precum şi asupra pericolului ca produsul să ajungă la îndemâna copiilor nesupravegheaţi.
(prof. univ. dr. Ostin C. MUNGIU)
