Procesul inflamator al apendicelui poate determina o serie de simptome care reprezintă elemente de diagnostic clinic şi anume:
-durere spontană, care survine de obicei în deplină stare de sănătate, pe fondul unui discret disconfort digestiv instalat de câteva zile. Iniţial are caracter de crampă şi este suportat de bolnav. Pe măsură ce procesul inflamator apendicular progresează, durerea devine intensă, insuportabilă. Dacă evoluţia către perforaţia apendicelui este rapidă, durerea cedează brusc, din cauza decomprimării apendicelui care se găsea sub presiune. Cedarea durerii este numai pentru o scurtă perioadă de timp, deoarece inflamaţia readuce durerea cu o intensitate mult crescută;
-durerea provocată constă într-o sensibilitate abdominală crescută, indusă de apendicele inflamat. Sensibilitatea crescută apare numai după câteva ore, este progresivă şi strict localizată în fosa iliacă dreaptă, uneori într-un singur punct pe care bolnavul îl poate arăta cu degetul;
-hiperestezia cutanată şi contractura musculară abdominală: la palparea superficială abdomenul este suplu şi se deplasează normal, odată cu mişcările respiratorii. Orice efort accentuează durerea din fosa iliacă şi produce, totodată, efectul de imobilizare a peretului abdominal la respiraţie.
La palparea profundă apare contractura musculaturii, care este de mai mică intensitate la bolnavii fumători, consumatori de alcool, la vârstnici. Ca urmare a iritării terminaţiunilor nervoase sensibilitatea în zonă este exacerbată, în sensul că cea mai mică atingere şi mai ales ciupirea pielii determină o reacţie dureroasă puternică, descrisă ca o hiperestezie cutanată.
Greţurile şi vărsăturile apar mai târziu, având cauze alimentare. Diareea este rareori prezentă şi numai în faza de debut a apendicitei acute. La începutul bolii, febra este moderată, necaracteristică sau poate lipsi. Dacă apar complicaţii, febra este constant prezentă, are valoare de 38-49 grade Celsius şi se poate însoţi de frisoane.
Într-un număr restrâns de cazuri este posibil ca în forma sa catarală procesul inflamator apendicular acut să retrocedeze, trecând într-o fază cronică. Dar, de cele mai multe ori, criza apendiculară evoluează nefavorabil, astfel încât, în lipsa unei intervenţii chirurgicale efectuate la timp, apar complicaţii: abcesul apendicular, perforaţia apendiculară cu peritonită generalizată. De aceea, tratamentul este prin excelenţă chirurgical.
(Dr. Doina Dumitriu)
