Chiar dacă angajatorul are dreptul de a-i schimba salariatului, în mod unilateral, locul muncii, în situația în care ajunge să modifice și atribuțiile acestuia, tot din propria voință, acționează împotriva acordul părților necesar oricărei modificări ce trebuie să guverneze fișa postului și, implicit, riscă un conflict de muncă.Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă, fiind astfel subliniat că ceea ce poate modifica unilateral angajatorul este locul muncii, nu felul muncii, adică atribuțiile de serviciu.
Fiind o excepție de regula generală, modificarea unilaterală a locului muncii prin delegare este posibilă pentru cel mult 60 de zile calendaristice într-un interval de 12 luni, iar prelungirea acestei perioade presupune respectarea condițiilor generale în care poate fi modificat contractul individual de muncă, respectiv acordul părților.
Legiuitorul nu a interzis modificarea temporară a locului muncii pentru o perioadă determinată, însă nu s-ar putea ajunge în situația în care fișa postului ar putea fi completată unilateral cu atribuții care nu corespund funcției, scrie AvocatNet.ro.
În conformitate cu dispozițiile Codului muncii, astfel de modificări unilaterale pot fi contestate de către salariatul afectat și, chiar dacă perioada delegării este de cel mult 60 de zile (iar un litigiu de muncă depășește acest interval până în momentul în care există o soluție finală/definitivă), instanța poate acorda inclusiv daune morale.
Practic, dacă drepturile salariale nu au fost afectate pe perioada delegării, nu s-ar putea concluziona că există un prejudiciu material, iar anularea deciziei ar fi lipsită de eficiență, fiind evident că ea și-a produs deja efectele, însă o astfel de concluzie ar fi de natură să încurajeze o practică fie abuzivă, fie nelegală, în cazul în care nu ar exista și posibilitatea reparării prejudiciului moral.
Deși, inițial, o astfel de cerere de anulare a deciziei de delegare a fost respinsă, fiind respinsă și solicitarea privind daunele morale, Curtea de Apel a admis apelul și a schimbat în parte soluția primei instanțe.
Instanța de fond a apreciat că decizia de delegare a fost legală, constatând că funcția nu a fost modificată și drepturile salariale nu au fost afectate, iar încredințarea temporară a unor sarcini suplimentare nu conduce, în mod automat, la concluzia că s-ar fi modificat felul muncii.
Analizând apelul formulat, Curtea a observat că atribuțiile incluse în decizia de delegare sunt specifice unei alte funcții, activitatea desfășurată pe perioada delegării nu avea nicio legătură cu activitatea pentru care salariatul a fost angajat, iar atribuțiile specifice funcției prevăzute în contractul individual de muncă nu au putut fi desfășurate pe perioada delegării.
Mai mult, Curtea a constatat că atribuțiile care au completat fișa postului erau specifice unei funcții inferioare, ceea ce poate îmbrăca forma unei retrogradări, iar, astfel, este adus în discuție și prejudiciul moral, prin atingerea adusă demnității salariatului și a stimei de sine.
Salariatul a solicitat obligarea angajatorului la plata sumei de 20.000 de lei, reprezentând daune morale, însă Curtea a apreciat că un cuantum de 2.000 lei al acestor daune este rezonabil pentru repararea prejudiciului creat, având în vedere că scopul acestor daune este acela de a recunoaște caracterul vătămător al faptei și de a acorda o compensație echitabilă reclamantei, iar nu a deveni un folos material injust.
Putem observa că în privința locului muncii pot exista mai multe interpretări, în funcție de modul în care părțile au negociat și stabilit în contractul individual acest aspect, adică poate fi concretizat într-o secție, birou, serviciu, dacă se precizează locul unde se lucrează efectiv, iar postul s-ar putea caracteriza prin conținutul activității pe care trebuie să o desfășoare titularul, conținut stabilit, în mod concret, în fișa postului.
De asemenea, o modificare a atribuțiilor specifice funcției pentru care a fost încheiat contractul de muncă sau înlocuirea acestora, chiar și cu caracter temporar, cu unele specifice unei funcții inferioare, poate fi interpretată ca fiind o retrogradare, iar salariatul afectat este îndreptățit să solicite daune morale.
