• LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentana a cuiva de a-si aduce aminte de un lucru stiut
O explicatie interesanta a celui de-al doilea sens am regasit-o in scrierile lingvistului George Pruteanu.
Iata ce-am aflat de la acesta:
Celalalt sens al cuvantului lapsus se preteaza la o discutie ceva mai lunga. Acest al doilea sens este de: "eroare, confuzie de moment, in vorbire, scriere sau chiar in alte actiuni, eroare datorata nu ignorantei, ci unei «interferente», unei suprapuneri mai mult sau mai putin intamplatoare a unor planuri ale constiintei". Cele mai obisnuite lapsusuri de acest gen sunt cele de vorbire, numite in latineste lapsus linguae (lapsusul limbii) si cele de scriere, pe latineste lapsus calami (adica lapsusul penitei) - lapsus in latineste insemnand "cadere in greseala, ratacire, inselare".
Psihologul Sigmund Freud a acordat o atentie speciala acestui gen de erori, lapsusurile, si a elaborat o teorie prin care le grupeaza si explica: teoria "actului ratat" (acte manqué, in franceza). Pe scurt, Freud, ctitorul psihanalizei, constata ca aceste greseli momentane nu sunt datorate pur si simplu hazardului, ci unei "dorinte", unei intentii subconstiente, care profita de clipa de neconcentrare pentru a se realiza, pentru a iesi la suprafata.
Cele mai obisnuite lapsusuri sunt cele de vorbire si de scriere. Dar mai exista si: lapsusul de lectura (ceea ce in germana se numeste verlesen), adica sa citesti alt cuvint decat e scris acolo, din cauza gandurilor ce stau ascunse prin subsolul mintii tale si de care nu-ti dai seama. Si mai exista si: lapsusul de gest (ceea ce in germana se numeste vergreifen), adica sa faci cu totul alta miscare, alt gest decat ce ti-ai propus.
avocatnet.ro
