Fără să jignim întregul popor italian, fără să le ignorăm geniul și priceperea în multe domenii importante, o serie întreagă de domcumente de epocă demonstrează că în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Ministrul de Interne al Italiei a încercat să oprească imigrarea italienilor în România, unde aceștia nu se bucurau de o imagine prea bună.
"Când clandestinii eram noi și România nu voia să primească italienii"
Ceva similar se întâmpla și în Statele Unite unde italienii se ocpau de multe ilegalități și dezvolatu rețele de tip mafiot. În India, de exemplu, cine se ocupa cu proxenetismul era numit "italian".
Despre toate aceste lucruri neplăcute din trecutul Italiei vorbește chiar o jurnalistă italiancă Stefania Parmeggiani, într-un articol din La Repubblica Parma intitulat sugestiv "Quando i clandestini eravamo noi e la Romania non voleva gli italiani", în care aceasta într-un mod mai mult decât măgulitor încearcă să ia apărarea imigranților români în fața valurilor de critici dure.
Comparând trecutul Italiei și prezentul României, jurnalista italiancă trage concluzii extrem de interesante:
"Când noi eram "români"… Lucrurile arătau mai mult sau mai puțin ca acum, doar că rolurile erau inversate. Italienii erau cei care mergeau la București să-și caute norocul, încercând să muncească ca dulgheri, mineri sau munictori în fabrici. Ei aveau un permis de ședere dar la expriarea acestuia continuau să rămână în străinătate. Iegal, bineînțeles. La fel ca cetățenii români în Italia înainte de aderarea României la Uniunea Europeană".
Italienii imigranți în România creau o mulțime de neplaceri: erau agresivi și indisciplinați
Autoarea articolului adaugă că la mijlocul secolului trecut lucrurile erau invers decât sunt acum, astfel încât vameșii români, asociindu-i pe italieni infractorilor, încercau să-i țină la distanță de granițele României Mari, pentru a nu încuraja și alți italieni să vină în România. Pe atunci italienii creau o mulțime de neplăceri, fiind agresivi și indisciplinați. Printre imigranții italieni săraci care încercau să ajungă în România Mare erau și disidenți politici, opozanți ai regimului lui Mussolini. Aceștia, de asemenea, nu erau doriți în România din cauza problemelor pe care încercau să le fascismului local reprezentat de dictatura lui Ion Antonescu.
De asemeni, Stefania Parmeggiani citează dintr-un document emis de prefectul Carmine Senise, unul dintre cei care a organizat arestarea lui Mussolini și care, pe vremea când a deținut postul de Înalt Reprezentant al Poliției Italiene a condamnat comportamentul inadecvat al italienilor care emigrau în România.
În primul rând din cauza faptului că aceștia continuau să rămână în România chiar și după ce le expirau vizele de ședere, dar și din cauza faptului că de multe ori italienii erau implicați în activități ambigue sau dubioase și creau probleme organelor de poliție din România Mare.
Situația italienilor din România l-a îngrijorat atât de mult pe oficialul italian, încât Sensi a cerut ca doar cererile de călătorie care vor dovedi un caracter imperativ și de absolută necesitate să fie trimise spre aprobabre la Oficiul Italian de Pașapoarte din cadrul Ministerului de Externe.
România a fost și încă este o țară bogata, râvnită de străini
Articolul jurnalistei italience a fost amplu discutat pe rețelele de socializare de către români, în special de cei careu au trecut prin experiența italiană și puteau să facă comparații între cele două culturi. Deși, în mare parte românii au dovedit mult spirit autocritic și au considerat improbabilă imaginea de infractori sadea a imigranților italieni în trecut, enumerând în general lucrurile bune pe care muncitorii italieni le-au făcut în România, cum ar fi realizările din domeniul construcțiilor, dar au existat și voci printre români care au criticat italienii și Italia.
romaniabreakingnews.ro
