Scriitorul Lucian Alecsa s-a stins din viaţă în noaptea de joi spre vineri, în urma unui infarct. Pe 31 ianuarie împlinise 62 de ani şi îşi lansase ultimele volume: "Umbra, agent dublu" (versuri, Editura Junimea), şi "Femeia fără zâmbet", proză scurtă, Editura Eikon.

În urmă cu câţiva ani învinsese un cancer devastator.

A trăit mai bine de şase decenii de încercări printre cuvinte, printre prieteni sau duşmani, într-o societate dispusă să îl asculte, nu atât de dispusă să îl înţeleagă. Sau nici măcar să îl asculte, de multe ori.

Poet, prozator, jurnalist, săvinean prin adopţie şi botoşănean prin absorbţie, Lucian Alecsa s-a distins în peisajul contemporan printr-o larghete scriitoricească împinsă deseori spre idealismul cultural, alteori spre ordinarul politic, marşând în zona pamfletului ziaristic.

Trecut în urma cu câţiva ani în prima linie a destinului, încercat de o boală cruntă, Lucian Alecsa şi-a probat, atunci, încrederea în Dumnezeu. Se pare că s-a descurcat, de vreme ce Dumnezeu îi mai îngăduise înca un răgaz să mai scrie.

Poet îndrăzneţ, de la poemul clasic până la cel experimental, romancier dezinhibat peste măsură, jurnalist caustic, maratonist al cuvintelor, scriitorul Lucian Alecsa va rămâne în memoria multora drept omul incomod, care şi-a trăit viaţa cu sufletul zăngănind printre cuvinte.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!