Când românul simte cum i se strânge laÅ£ul în jurul gâtului, mintea-i antrenată lucrează rapid, iar ideile salvatoare, fie ele nu tocmai ortodoxe, răsar ca din senin. AÅŸa se face că muncitorii care în provincia valenciană Alicante au probleme cu încasarea salariilor din care patronii mai "ciupesc" sau chiar le opresc la sfârÅŸit de lună pe motiv că au fost atinÅŸi de criza financiară, ÅŸi-au găsit un sprijin de nădejde în rezolvarea problemei. Recuperatori de simbrii, tocmiÅ£i pe doar câteva zeci de euro, scrie Libertatea.

Românii, musafiri într-o Å£ară pe care o credeau a lor, pe ale cărei cărări necunoscute ÅŸi întortocheate au pornit-o cu ani în urmă, sunt primii care s-au trezit, brusc, gâtuiÅ£i de năravurile unor patroni care nu prea le mai respectă drepturile, ÅŸi aÅŸa destul de puÅ£ine. MulÅ£i dintre bieÅ£ii oameni care trudesc la "negru" pentru câteva sute de euro au avut surpriza să constate, la sfârÅŸitul lunii, că ÅŸefii nu vor să-i mai plătească.

Cum nimeni nu vrea ca poliÅ£ia să împartă dreptatea, în scenă intră recuperatorii, tocmiÅ£i de români să "stoarcă" banii de la patronii rău-platnici. Contra unui mic comision, stabilit, aÅŸa ca între românaÅŸi, recuperatorul îl convinge pe patron să scoată banii datoraÅ£i. Nimic în plus, nimic în minus.

Un asemenea produs al crizei este Diego, aÅŸa cum se prezintă fostul boxer de categorie grea care a plecat din România în urma cu mai bine de ÅŸapte ani. Când nu păzeÅŸte clubul, adică bordelul la care lucrează ca bodyguard, sportivul iese la "înaintare" pentru conaÅ£ionalii lui aflaÅ£i la necaz. A devenit recuperator de salarii.

"Am fost în brigăzi care au făcut deranj mare aici, în Alicante. Lucram cu Å£iganii care dădeau iama în port, la iahturile ÅŸmecherilor ÅŸi vindeau totul pe nimic. Le Å£ineam spatele că ieÅŸeau scandaluri mari cu africanii...Acu`, când lucrurile nu mai merg aÅŸa de bine, că e foamete, mă bag la orice. M-a scos criza din casă...Când vine la mine unu` care a luat Å£eapă de la patron, mi se urcă sângele la cap. Mă iau nervii ăia mari că îÅŸi bat joc de noi, românii... Mă duc singur peste el, fără brigadă. Cred că mă respectă, că le place vorba mea, că toÅ£i dau banu` imediat fără să pun mâna pe ei. De acolo îmi trag obrazul meu, pâna-ntr-o sută, că e foame la toÅ£i, ÅŸi restul îi dau la român...Dacă am cinci-ÅŸase pe săptămână, e beton. Da` sunt mai mulÅ£i ÅŸi mă scot bine, că mi-am făcut firmă ÅŸi vine lumea la mine...PoliÅ£ie?...Nici vorbă, nimeni nu are interes. ÅŸi chiar dacă s-ar întâmpla, ăla îÅŸi mută ÅŸandramaua", îmi spune Diego, o adevărată forţă a naturii, recuperatorul de simbrii.

 

 

Libertatea
 

CITEȘTE ȘI: "Adolescent în stare critică, după ce s-a înecat în iazul din Guranda. Un pompier..."