Ce nu inteleg este de ce aici e atat de greu sa adopti un caine. Este acuza adresata in primul rand noua, celor de la ADOR, de organizatiile internationale care doresc sa ne ajute, pentru ca primaria, desi declara oficial si pe toate caile ca vrea sa scape de caini, cand e vorba sa mergi si sa adopti sau sa revendici te trezesti depasit de hartii si mai ales de sumele de bani care ti se cer.
Mai nou, pentru fiecare zi de cazare in padoc se cer 10 ron, daca un caine sta de 3 luni trebuie sa mergi cu 10 milioane sa il scoti, tot necastrat, ne deparazitat, ne, ne(nemancat). Voua nu vi se pare dus la absurd totul? Si asta in vreme ce primarul ne reproseaza ca nu dam spre adoptie caini. Avem dreptul la adoptie gratuita prin lege si totusi avem nevoie de aprobari de consiliu local. Deci consiliul local trebuie sa spuna daca legea e buna, daca vor sa o respecte ori ba. Avem drept sa mergem la padoc, sa facem fotografii. E nevoie si de asta de aprobari speciale. Pentru ca sa hranim cainii alte aprobari. Oameni buni, unde, incotro ne indreptam? O fi secolul XXI secolul absurdului?
Ne este greu. O afirm cat se poate de raspicat si de public. Nu e deloc usor sa facem ceea ce facem. Insa nu, nu uitam nici o clipa ca nu suntem singuri. Nu uitam ca sunt mii de oameni care, ca si noi, se revolta. Nu putem sa schimbam mentalitati peste noapte dar nici sa stam si sa privim si sa nu spunem nimic nu este o solutie. Daca vom schimba in bine soarta a catorva sute de catei tot e mai mult decat nimic. Eu sunt optimista, inca mai sper sa dea acceptul domnii din primarie sa vina Vier Pfoten si sa inceapa sterilizarile in masa. Si cand cainele comunitar sterilizat va avea statut de caine ocrotit, protejat si liber, atunci eu cred ca orice iubitori de animale din oras va incerca fie si pe cont propriu sa isi sterilizele cainele pe care l-ar vrea protejat de hingheri.
Sper ca autoritatile sa nu ne mai puna piedici ca dupa aia sa ne arate cu degetul ca nu stim sa mergem. Sper.Circula zvonuri cum ca ADOR ar fi un ONG neserios si impotent. Asa ca am facut un filmulet din pozele pe care le avem. Se poate verifica la ce data au fost facute. Daca va intrebati cumva cine sunt puiutii de acolo, ei, bine, sunt puiutii fara ochi salvati in ziua masacrului de la padoc (adusi acolo intr-o cutie de plastic de prin curtile oamenilor). I-am luat, ii crestem si o parte i-am dat spre adoptie deja. Unii vor fi adoptati in Olanda, dar mai avem nevoie de bani pentru drumul lor inspre acolo, 400 euro. Pe altii i-am scos la targuri de adoptii, chiar si la TeleM, poate, poate vom gasi stapani pentru ei. Un caine nu e papusa, are nevoi speciale, afective mai ales, trebuie plimbat, hranit, vaccinat. Organizam evenimente in oras nu sa ne dam vedete ci pentru ei, doar pentru ei, si pentru a schimba macar un milimetru din perceptiile gresite ale oraseanului. Ma doare cand cineva ne acuza ca ne batem joc de caini, ca ii abandonam. Insa cand cineva arata cu un deget spre tine, nu uitati ca celelate degete sunt indreptate exact spre acea persoana. Nu ma credeti? Incercati si vedeti ca asa este!
Cainele ideal se pare ca pentru unii este cam asa: sa nu faca pipi niciodata, sa nu faca caca, sa nu fie murdar, sa nu lase par, sa fie ca in 101 dalmatieni, daaa, aia catei, puii sunt adorabili chiar daca sunt multi si fac galagie. Hingherii sunt rai. Cruela inumana.
Pentru altii, cainele ideal este cainele mort!
Pentru ADOR, cainele este cel care te trezeste dis de dimineata, cu care iesi la plimbare, pentru care cari in spinare saci de mancare, ii cureti din urma murdaria, dar in schimb te priveste cu recunostinta, da din coada cand te vede, te linge pe mana desi unii zic ca nu este igienic,din cand in cand trebuie sa dai bani la veterniar daca e bolnav, iti sare in pat, iti desterne covoarele, latra cand vrei sa dormi, alearga dupa pisici si se smulge din lesa cand iti este lumea mai draga, iti cara prin casa jucarii si ingroapa oase pe sub covoare, si da, te iubeste neconditionat.Ramani langa tine chiar daca esti batran si bolnav sau nu ai bani ori poate casa. Nu ii pasa ce masina conduci, ce functie ai. Nu ii pasa daca are la gat o lesa batuta cu diamante sau o sfoara, daca il duci in concediu pe Coasta de Azur sau la mama la tara,sau nicaieri, el se bucura doar sa fie cu tine si atat. Se multumeste chiar si cu o coaja de paine daca altceva nu ai, se multumeste cu foarte putin si totusi cu atat de mult: iubirea pe care i-o arati la randu-ti si tu!
SURSA: AICI
