Peste 4 milioane de români au emigrat în masă din România către ţări din Uniunea Europeană, în principal către Italia şi Spania. Majoritatea au muncit mai întâi ilegal sau neregular, până la obţinerea unui permis de şedere şi a unui contract de muncă. Este un fapt incontestabil că majoritatea covârşitoare a românilor emigraţi au în trecutul lor cel puţin o perioadă de muncă "la negru", unii dintre ei chiar întreaga perioadă de şedere în străinătate.
Înainte de a pleca, mulţi dintre cetățenii români emigrați au muncit legal o perioadă în România, au plătit câţiva ani contribuţiile de asigurări sociale, iar acum nu au şanse să-şi mai completeze echivalentul minim al anilor de contribuţie pentru a avea dreptul la pensie corespunzătoare efortului din perioada vieții active.
Conform datelor furnizate de Banca Naţională a României (BNR), românii din străinătate au trimis, în ultimii zece ani, peste 42 de miliarde de euro în ţară. După izbucnirea crizei financiare, sumele transferate de Diaspora au început să scadă substanţial. Astfel, în 2009, acestea s-au redus cu 34,8%, respectiv 4,3 miliarde de euro, faţă de 6,6 miliarde de euro cu un an înainte.
Banii trimişi acasă au continuat să scadă până în 2012, când s-a înregistrat o uşoară revenire, însă trendul negativ s-a reluat în 2013. Potrivit statisticilor din Italia (Raport Caritas Italiana "Romania. Immigrazione e lavoro in Italia", iunie 2008), numărul românilor era la începutul anului 2008 de 1.016.000 persoane. Acum, la începutul anului 2015, se estimează că peste 1,5 milioane de români trăiesc în Italia, din care o mare parte își câștigă existența prin muncă fară contract.
Tot potrivit ultimului raport Caritas, media de vârstă a românilor din Italia este de 33 de ani, profilul fiind de populație tânără, până în 35-45 de ani, fără studii superioare, cu liceu, cu o calificare în construcții. Un caz particular este reprezentat de româncele care au muncit şi muncesc în casele italienilor, la menaj sau la îngrijirea copiilor şi bătrânilor. Majoritatea covârşitoare a acestor femei a muncit şi continuă să muncească "la negru". În statisticile italiene sunt prezentate date care atestă faptul că, din rândul imigranților romani, circa 600.000 de români sunt plătitori de contribuţii la sistemul public de asigurări din Italia. Restul sunt copii, imigranți fără ocupație sau fără surse de venituri certe sau cunoscute.
Majoritatea imigranților români în Italia au în planurile de viitor, pe termen mediu sau lung, întoarcerea în România, unde au investit o bună parte din banii câştigaţi în Italia. Problema este că anii trec. Aceşti oameni, care se vor întoarce în Romania, vor avea nevoie de mijloace de subzistență. Având în vedere că majoritatea românilor emigranți fac parte din pătura foarte săracă a societații, statul român va fi obligat să se ocupe şi de ei atunci când se vor întoarce, fiind obligat să le asigure măcar pensia socială minimă garantată şi asistenţa sanitară de bază. Acest fapt va produce o presiune majoră, suplimentară, pe sistemul de asigurări sociale românesc, fără o sursă asigurată de venituri bugetare, în compensare.
Asociația Românilor din Italia, bazându-se pe semnalele din comunitatea românească, propune deschiderea dialogului între reprezentanții Diasporei și autoritățile de resort, din cadrul Guvernului României, cu scopul declarat de identificarea soluțiilor pentru asigurarea unui cadru legal și facil pentru plata curentă și retroactivă a contribuţiei de asigurări sociale de stat, în Romania.
La această dată, dacă într-o anumită perioadă de timp o persoană nu s-a aflat într-o situaţie prevăzută de lege pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale de stat, așa cum este cazul romanilor din Diaspora, plata retroactivă a acesteia NU este posibilă, pentru că, potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), NU are niciun temei legal. Mai atenționăm că o mare piedică în asigurarea unor resurse pentru bugetul de stat al Romaniei, în sensul propus de Premierul Victor Ponta, referitor la cei 10 euro, e determinată de birocrația excesivă care impune, pentru cetățenii care vor să se asigure în sistemul public de pensii românesc, încheierea unui contract de asigurare socială.
Acest contract este acceptat doar dacă se încheie – în formă scrisă – între persoana interesată şi casa teritorială de pensii competentă, iar acesta produce efecte începând cu data la care este înregistrat la casa de pensii. Prevederile referitoare la acest aspect pot fi găsite în alineatul 2 al articolului 6 şi în articolul 12 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (cu modificările şi completările ulterioare). Mai mult, Domnul Premier V. Ponta, trebuia să fie informat, înainte de a ieși public cu propunerea inpozitării cu 10 euro a veniturilor românilor din Diaspora, că deschide Cutia PANDOREI FISCALE deoarece, pentru a fi legale aceste contribuții, trebuie respectate formele excesiv de birocratice și coercitive impuse de Ministerul de Finanțe.
Astfel cca 2,5 milioane de români aflați la mii de kilometri de țară, trebuie să-și piardă timpul, banii și nervii, pentru a se supune unor dispoziții aberante privind declararea veniturilor care reprezintă baza lunară de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale (pensii) care se realizează prin depunerea la organul fiscal de domiciliu a unei Declarații privind venitul asigurat la sistemul public de pensii (formularul 600, introdus prin Ordinul ANAF nr. 874/2012). Pentru astfel de anomalii sociale au parăsit românii țara! Mulți români emigranți nu sunt angajaţi legal, în acest moment, în Italia. Atât ei cât și cei care au muncit în trecut mulţi ani fără contract, ar dori să poată plăti retroactiv contribuţii pentru pensie, echivalet anilor pierduți.
Cu toate diligențele făcute de către Asociația Românilor din Italia începând cu anul 2009, în sensul reglementării situației de mai sus, guvernanții României au tratat cu indiferență această problemă de importanță socială majoră, cât și resursa de câteva sute de milioane de euro care putea fi obținută anual la bugetul românesc de asigurări sociale! Guvernele statului român, în această perioadă de criză, ar fi putut acumula sume imense de bani din Italia. De exemplu, dacă doar 500.000 de muncitori români ar plăti pentru o perioadă de 15 ani o sumă de 100 € lunar, 15 x 12 x 100 x 500000 = 9.000.000.000 euro – 9 MILIARDE DE EURO!
Majoritatea românilor din Diaspora italiană doresc să-şi regularizeze situaţia privind asigurările sociale în ROMÂNIA, în speranța că vor avea garanţia elementară a unei pensii la vârsta la care nu vor mai putea munci. În final punem o întrebare: statul român, prin guvernanții săi, dorește cu adevărat să-și acopere o parte din deficitul bugetului naţional de asigurări prin contribuția milioanelor de români, muncitori emigrați, sau inventează alte motive birocratice de culpabilizare fără vină a cetățenilor, pentru consolidarea armatei agresoare de birocrați, slujbași ai statului, care utilizează fiscalitatea din România ca pe o armă de distrugere a economiei și a națiunii române? Dacă propunerile noastre sunt agreate de către dumneavoastră, vă stăm la dispoziție cu specialiștii noștri, pentru un dialog constructiv și creator, în interesul românilor de pretutindeni. Roma, 4 februarie 2015
Eugen Terteleac, Președinte AsociațIa Românilor din Italia
