Eu aş limita dreptul de vot în România. Nu în funcţie de nivelul de studii sau al impozitelor plătite – deşi acest criteriu mi s-ar părea foarte bun, mai ales dacă la vot s-ar cere şi fişa fiscală pe lângă buletin.

Aş merge puţin mai departe pentru ca să-i scutur puţin pe români din amorţirea comunistă. Pentru că românii nu ştiu ce înseamnă diferenţa dintre salariul brut şi salariul net – şi mai ales nu-i interesează ce se întâmplă cu această diferenţă. Pe români îi interesează doar salariul net, câţi bani primesc ei în mână. Ce se întâmplă cu restul banilor munciţi de ei care ajung la bunul plac al politicienilor din Guvern şi Parlament – asta nu-i mai interesează pe români. Ceea ce este foarte prost, pentru că de aici începe politica.

În momentul de faţă românii se mulţumesc să-şi primească salariul net, să se descurce cum pot şi să voteze maimuţa care să scălămbăie cel mai aprig la televizor. Nu există politică în România, politicienii nu dau socoteală de cum cheltuiesc banii contribuabililor.

O reformă adevărată ar fi ca toţi românii să fie obligaţi să muncească prin PFA, să-şi ţină contabilitatea singuri în partidă simplă şi să ştie că din 10.000 de lei venit anual vor trebui să vireze în contul guvernului 5.176 de lei, mai mult de jumătate. Apoi să devină conştienţi că plătesc rovignete, accize şi TVA – alţi bani administraţi de politicieni. Însă taxele nu sunt conştientizate îndeajuns, alta e când vezi că ţi-au intrat în cont nişte bani şi că nu poţi să te bucuri de toţi, că o parte din ei îi dai pe mâna lui Ponta, Şova, Blaga, Voiculescu şi cine o mai fi prin Guvern şi Parlament. Altfel te ustură şi altfel te duci la vot.

Dar m-aş mulţumi şi cu restrângerea dreptului la vot doar pentru oamenii care au plătit impozite.

George Damian