În ultima perioadă, s-au consumat fluvii de cerneală pe un singur subiect: Cezar Ouatu. Hai să mai consum şi eu un centilitru, că n-o fi foc. Sunt atâtea de spus. Aş porni cu începutul şi anume cum a ajuns Ouatu să reprezinte România la Eurovision 2013. Pe vot politic. Nu vorbesc de votul geopolitic de la concurs, pe care toată România dă azi vina, ci pe selecţia desfăşurată în România.
Se dau datele problemei: la această preselecţie participă mai mulţi interpreţi, printre care un anume Cezar Ouatu, un contratenor adus la TV de Angela Gheorghiu. Românii habar nu aveau ce e acela un contratenor până acum.
Doar cu puţini ani în urmă, la Românii au talent se prezentase un adolescent cu o voce de contratenor, care nu studiase, nu-l avea în CV nici pe Bocelli, nici pe Angela Gheorghiu şi nici măcar un an de conservator sau de studiu de canto: Narcis Ianău.
Ce nu a suportat copilul ăsta atunci! Câte nu i-au zis! Cât nu l-au traumatizat românii, azi culţi peste noapte, pe acest copil care deja suferise, în scurta lui viaţă, decepţii, insulte şi tot felul. "Eşti un ciudat!" îi strigau colegii. "Huo, poponarule!". Nici concursul ăla nu l-au lăsat să-l câştige, i-au dat premiul unuia care înşira cuvinte şi se numea "rapper" care, după ce-au trecut anii şi n-a făcut nici o brânză, a început să-şi înjure publicul prin aşa zisele "piese" pe care le compune. Mai bine anul ăsta, a câştigat un câine.
În 2013 apare Ouatu la televizor şi, brusc, românii devin cunoscători, culţi. Îţi scuipă cuvântul ăla printre dinţi, cu dispreţ: "tu asculţi manele.. e un CONTRATENOR! Ce ştii tu, ţărane!". Ouatu are un CV de tot respectul, unde mai pui că e şi sponsorizat de Angela Gheorghi, de Bocelli, de Nadia, de zâna sprâncenelor şi de zâna Măseluţă! E el ciudat – "cum să cânţi tu, bărbat, cu voce de femeie?", se întreabă cei care n-au auzit de Farinelli sau măcar de Vitas sau cel mai faimos, David Daniels, că sunt din zilele noastre. Dar are conservatorul la Milano, îl susţine Angela, ba chiar se zice că ar avea şi o aventură amândoi – gossip necesar, atunci când se vehiculează tot mai des ipoteza că doar un castrat (un termen uzat în Evul Mediu) sau homosexual ar putea cânta cu voce de soprano. Că la români aşa e.
Cu aceeaşi logică, o lesbiană ar trebui să cânte cu voce baritonală. Ascultaţi-o pe Dusty Springfield.
Unul dintre cei mai faimoşi şi iubiţi cântăreţi italieni la nivel mondial, inclusiv în România, e Tiziano Ferro. Gay declarat şi cu o voce gravă, bărbătească, la fel ca şi comportamentul lui. Nimeni nu face caz de orientarea lui sexuală, doar femeile oftează, pentru că l-au pierdut şi pe ăsta, ca şi pe Ricky Martin.
Să revin la selecţia pentru Eurovision. Pe lângă maistru’ "The Voice", concurează un manelist cu o piesă într-o italiană dubioasă, Narcis Ianău – alt contratenor, dar fără marketingul vreunui coleg de breaslă şi printre mulţi alţii, "băsistul" ăla de Turcescu cu band-ul lui, "Casa Presei", căruia nu i se iartă faptul că ar şti să cânte, fiind jurnalist şi mai ales băsist. Culmea e că Turcescu chiar a riscat să câştige selecţia, cu o piesă care se apropia de piesa ungurului din concurs (care s-a clasat oricum mai sus decât Ouatu, chiar şi cântând pe ungureşte): o baladă simplă, fără prea mult show de croşetat deasupra.
Şi iată că apare votul politic despre care vorbeam la început: Antena 3, în frunte cu comandantul ei suprem Mircea Badea porneşte o campanie masivă de promovare a lui Ouatu, ca să-l dea jos pe Turcescu din primele poziţii. Şi reuşeşte!
Acum românii se plâng de vot politic?! Se văicăresc ca nişte babe seduse şi abandonate că nu-i iubeşte nimeni în Europa. Doamne fereşte să-şi amintească pe cine au trimis ei la Eurovision să îi reprezinte pe români (şi să nu-i uităm şi pe "românii de pretutindeni"): un hibrid care nici măcar n-ar fi fost rău, dacă n-ar fi sugerat atâta suferinţă în atacarea notelor înalte; o melodie care sună mai veche decât o piesă de Modern Talking scrisă în anii ’80, un text făcut de un copil de grădiniţă, redundant – engleza o mai înţeleg toţi, dacă o cânta pe româneşte, poate urca şi el mai sus, ca Aliona Moon .
Ar fi mers, zic eu, dacă omu’ s-ar fi prezentat îmbrăcat ca un tenor sau contra–ce-e-el-acolo, în loc să pună pe scenă un spectacol şi mai penibil: o idee plagiată de la moldoveni, dar în stilul cel mai urât posibil. Nişte supozitoare care se înroşeau progresiv – careva pe twitter le-a numit tampoane folosite – nişte balerini "în pielea goală", nişte cearceafuri roşii şi… omul… sau vampirul nostru care înfrunta gravitatea – în finală l-am văzut bălăngănindu-se la un moment dat, în timpul ascensiunii – şi nemurirea cu o cruce imensă de cocalar pe pieptul gol şi depilat – pe care nu i l-a ars, cum s-ar fi întâmplat cu Dracula – care ieşea din decolteul rochiţei negre de firmă, împânzită de cioburi de mărimea grindinei căzute în ultimele săptămâni în Italia. Ce legătură avea acest "show" cu un text în care se repetă "life" de 16 ori şi "love" de 9 ori?!
Apoi să vorbim şi despre faptul că românii trebuie să-şi susţină reprezentantul din patriotism? Nouă, celor din străinătate, ni s-au zis de toate culorile. Că nu suntem patrioţi, că am uitat de unde am plecat, că nu suntem uniţi, că trebuia să-l susţinem pe Cezar pentru că ne reprezenta. Nu în ultimul rând, că noi suntem nişte manelişti sau că am terminat banii, că doar suntem toţi nişte coate-goale, nu?
Păi hai s-o luăm băbeşte. În restul anului, noi suntem căpşunari, sclavi, slugi, curve, spălătoare de funduri de moşi şi babe, noi l-am ales pe Băsescu, nouă ar trebui să ni se ia dreptul de vot, noi facem ţara de râs ş.a.m.d. Acum eram buni să-l susţinem pe Ouatu, chiar dacă ne sângerau urechile şi ochii?!
Noi (Italia), cu cele 4 puncte acordate Moldovei, am dus-o mai sus pe Aliona Moon (locul 11), care chiar a cântat bine, s-a îmbrăcat frumos şi a avut un show original şi, nu în ultimul rând, care a avut curajul încă o dată să se prezinte la Eurovision în limba română. Pentru că Moldova poate!
Ca să ne spălăm de acest păcat mortal, când îl veţi trimite pe Ion Ţiriac, tenismen de valoare internaţională şi cu un CV – în domeniul lui – de tot respectul, să danseze Moartea Lebedei pe patine, îmbrăcat cu tutù negru firmat de doamna designer de modă, îl vom vota în masă. Ca să demonstrăm că suntem patrioţi şi susţinem orice ciudaciune decideţi voi pe plan local, pe criterii POLITICE.
Apoi, dacă nu va câştiga, sigur a avut probleme cu casca, sigur numărul de trimis SMS era inexistent sau nu ne luau voturile, pentru că ne vedeau că suntem români prin ecranul telefonului, sigur a fost un complot internaţional, pentru că nimeni nu ne vrea, deşi noi nu greşim niciodată.
În orice caz, Cezar Ouatu a declarat că acum se declară realizat profesional. Dacă asta a fost maxima lui aspiraţie profesională… nu putem decât să ne bucurăm pentru el. Se pare că deja a înregistrat un CD pop. Dar, cum zice până şi Angela Gheorghiu, "trebuie să se reîntoarcă la muzica bună şi bunul gust". Dacă mai vrea o carieră.
IRENE CARA, in gazetaromaneasca.com
