Regina-mamă Elena a fost repatriată vineri pentru a fi reînhumată la Curtea de Argeş, alături de fiul ei, Regele Mihai I. Familia Regală a anunţat doliu pentru zilele de 18, 19 şi 20 octombrie.
La aeroportul Otopeni, Regina-mamă Elena a fost așteptată de reprezentanții tuturor cultelor religioase, care au venit la catafalc pentru a-și depune omagiile. Sicriul reginei-mamă a fost înfășurat într-un drapel tricolor, iar deasupra a fost depusă o coroană de flori albe.
Cortegiul funerar va merge către Palatul Elisabeta, iar publicul va avea acces în fața Palatului, unde vor putea fi depuse flori și lumânări.
La orele amiezii au început și serviciile religioase la care au fost prezenți Majestatea Sa Margareta și membri ai Familiei Regale, reprezentanți ai instituțiilor Statului, ai Bisericii Ortodoxe Române, ai Armatei României, ai Corpului Diplomatic și ai altor confesiuni și religii din România.
Regina mamă Elena a României, la naștere principesă a Elenilor și de Danemarca, născută la 3 mai 1896, a fost soția principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama regelui Mihai I al României.
Născută în familia regală a Greciei, s-a căsătorit cu principele moștenitor Carol al României în 1921, dând în același an naștere principelui Mihai al României.
După ce la sfârșitul anului 1925 Carol a rămas în străinătate cu amanta sa, Lupescu, principesa Elena s-a ocupat de educația fiului ei, devenit moștenitor al tronului. În timpul primei domnii a regelui Mihai (1927-1930), Elena a divorțat de Carol. Odată cu reîntoarcerea lui Carol din străinătate și uzurparea tronului fiului său (la 8 iunie 1930), Elena a pierdut controlul legal asupra sorții copilului său, fiind supusă unei campanii de șicane din partea lui Carol. În cele din urmă, principesa Elena a preferat să părăsească România (1932), fiindu-i permis să își vadă fiul timp de 2 luni în fiecare an și stabilindu-se la Vila Sparta din Florența.
Odată cu abdicarea lui Carol al II-lea, Ion Antonescu i-a cerut să se întoarcă în țară, Elena revenind în septembrie 1940 în România și primind titlul de Regină mamă și apelativul Majestate. A devenit cel mai apropiat consilier și confident al Regelui Mihai. Puterea în stat era deținută în totalitate de Ion Antonescu, care în prima parte a guvernării sale a dezlănțuit un genocid împotriva minorității evreiești, dar Regina Elena a reușit prin intervenții pe lângă acesta să amelioreze soarta multor persoane, meritul fiindu-i recunoscut mai târziu de Institutul Yad Vashem, care i-a conferit titlul de „Drept între popoare”.
În urma loviturii de stat de la 23 august 1944, dictatura antonesciană a fost înlocuită, după trei scurte guverne constituționale, de dictatura Partidului Comunist din România, monarhia fiind tot mai izolată și în imposibilitatea de a se opune comunizării țării.
După abdicarea forțată a Regelui Mihai, Elena a împărtășit soarta fiului ei, trăindu-și restul vieții în exil, la Florența. În ultimii ani s-a mutat, din cauza sănătății, la Lausanne, apoi la Versoix. Regina Elena a ținut un jurnal, care nu a fost publicat până în prezent. Regina-mamă Elena a decedat la 28 noiembrie 1982, la Lausanne, în Elveția.