Povestea a început în 2009, atunci când Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava a aprobat ocuparea, timp de zece ani, a unei suprafeţe de 0,6 hectare de pădure, din care cea mai mare parte aparţinea statului şi era administrată de Direcţia Silvică şi o parte aparţinea societăţii Scolopax. Şi asta pentru a se realiza conducta – magistrală de transport de gaze naturale Hârlău- Bucecea, beneficiarul lucrării fiind Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" Mediaş.
Deşi nu a semnat contractul pentru transmiterea temporară de terenuri forestiere, Direcţia Silvică a emis facturi ce reprezentau chiria, respectiv pierderile de creştere şi cheltuieli pentru refacerea vegetaţiei forestiere. Dacă facturile pentru anii 2009 şi 2010 au fost achitate de Transgaz, nu la fel s-a întâmplat cu facturile emise de Direcţie şi aferente anilor 2011- 2014, ba chiar societatea le-a şi returnat Direcţiei, pe motiv că dacă nu există un contract semnat de ambele părţi, nu există nici obligaţii de plată. Cum Tribunalul a respins, printr-o acţiune separată, cererea Direcţiei Silvice de a primi contravaloarea facturilor aferente anilor 2011 şi 2012, instituţia a deschis o nouă acţiune, pentru facturile din anii 2013 şi 2014.
Direcţia Silvică a invocat Codul Silvic, care la articolul 39 prevede ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier cu asigurarea plăţii anticipate a obligaţiilor băneşti de către beneficiarul aprobării de scoatere din fondul forestier pentru obiectivul respectiv.
De partea cealaltă, Transgaz a invocat Legea gazelor, care arată că activitatea de transport al gazelor naturale este serviciu public de interes naţional, iar lucrările de realizare a sistemelor de transport de gaze sunt lucrări de utilitate publică, deci nu atrag costuri.
Judecătorii Tribunalului au dat dreptate societăţii Transgaz, respingând ca neîntemeiată cererea Romsilva de a primi contravaloarea celor două facturi, iar instituţia a făcut apel la Curtea de Apel Suceava.
Gheorghe Rusu, directorul Direcţiei Silvice, susţine că totul se reduce la cele două legi care se bat cap în cap."Procesul este pe rol, în care noi avem pe de o parte Codul Silvic, ca lege, iar dânşii au, pe de altă parte, legea gazelor. Şi fiind utilitate publică, se pare că instanţele consideră că legea gazelor ar fi prioritară, dar practic se bat cap în cap două legi. Când instanţa se va pronunţa definitiv şi irevocabil, vom respecta sentinţa respectivă. Potrivit Codului Silvic, dânşii trebuie să plătească o serie de taxe, de autorizaţii, iar în legea gazelor, fiind utilitate publică, ar fi absolviţi de la plata acestor taxe. Dacă o conductă de gaz trece prin fondul forestier şi ocupă o suprafaţă de fond dorestier, la noi legea spune că trebuie plătite nişte despăgubiri, care tot la stat ajung. Acum dânşii au această lege specială, a gazelor, şi nu vor să plătească aceste taxe. Instanţa trebuie să se pronunţe care lege este prioritară şi care are ascendent asupra celeilalte", a declarat Gheorghe Rusu.
Urmează ca judecătorii Curţii de Apel Suceava să stabilească un prim termen al procesului.
