Åžtiri BotoÅŸani marchează anul acesta Ziua Culturii NaÅ£ionale împreună cu botoşănenii. Pentru că, la BotoÅŸani, 15 ianuarie rămâne ÅŸi va fi pururi Eminescu. "Pentru botoșăneni, Ziua Culturii NaÈ›ionale este copleÈ™itoare!", scrie cineva în rândurile de mai jos. MulÅ£umim tuturor celor care au răspuns acestei invitaÅ£ii, mulÅ£umim celor care fac popas asupra acestor gânduri sincere. AÅŸteptăm în continuare un semn, o respiraÅ£ie culturală, un cuvânt despre Ziua Culturii NaÅ£ionale, Ziua Eminescu.
Renata Rusu (regizor studio RedacÅ£ia Teatru- Radio România): Chiar recent am avut o înregistrare radiofonică a basmului “Făt- Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, o dramatizare realizată de regizorul Mihai Lungeanu. O poveste frumoasă în care povestitorul interpretat de marele actor Constantin Codrescu ne-a captivat pe toÅ£i cei aflaÅ£i în studio.
Întâmplarea a făcut ca în timpul înregistrării să primim colindători de la o ÅŸcoală din BucureÅŸti, copii cu vârste cuprinse între 4 ÅŸi 10 ani. După ce au colindat, s-au aÅŸezat pe jos ÅŸi au ascultat un fragment din ceea ce tocmai înregistraserăm noi. Au fost profund impresionaÅ£i de ceea ce au ascultat ÅŸi astfel ne-am dat seama că ceea ce facem noi cu teatrul radiofonic, aducând în sufletele lor basme ÅŸi mai ales pe marele poet Mihai Eminescu, e un lucru bun.
Sunt mândră că sunt din oraÅŸul în care Luceafărul poeziei româneÅŸti a văzut lumina zilei ÅŸi mereu am încercat să fac cunoscut acest lucru. Multe din edificiile oraÅŸului poartă numele poetului: teatrul, parcul, Biblioteca etc., deci dacă spui BotoÅŸani, spui Eminescu.
Prof. dr. Cătălina Constantinovici (PreÈ™edinta AsociaÈ›iei culturale Vis de Artist): Asociată cu data de naÈ™tere a poetului Mihai Eminescu, Ziua Culturii NaÈ›ionale îi este dedicată. În È›ară, dar È™i în străinătate, se derulează o serie de evenimente menite să cinstească poetul naÈ›ional. În tumultul vremurilor de astăzi È™i în multitudinea manifestărilor ce se organizează în aceste zile, avem senzaÈ›ia că È™tim tot despre Eminescu, nimic nu ar mai fi de spus sau de citit. Din fericire, eminescologii sunt mereu prezenÈ›i în universul creat "din cerurile-albastre" È™i primim, periodic, picături necesare sufletului nostru, pentru că, printre altele, "toate-s vechi È™i nouă toate".
Pentru botoșăneni, Ziua Culturii NaÈ›ionale este copleÈ™itoare! Se cuvine să-i amintim astăzi pe George Enescu (în acest an se È™i împlinesc 135 de ani de la naÈ™terea muzicianului), Nicolae Iorga (145 de ani de la naÈ™tere), Ștefan Luchian, Octav Băncilă È™i... câÈ›i alÈ›ii! GraÈ›ie preocupărilor pe care le am, cu permisiunea dvs., vă voi aminti È™i alte personalități desprinse din "BotoÈ™aniul muzical", despre care muzicologi È™i istorici din È›ară au scris cu pasiune în volumele "Ziua Europeană a Muzicii: BotoÈ™ani, oraÈ™ al muzicii È™i culturii europene" - 2014, BotoÈ™ani, oraÈ™ al muzicii europene (I) – 2015: Corneliu Gheorghiu, Liviu Dandara, Iulia Bucescu, Madeleine Cocorăscu, Mariana Popescu, Iosif Gheorghian, Mihail Gr. PosluÈ™nicu, Alexandru Saint-Georges, Didia Saint-Georges... Iancu Filip, Carol Anton Decker, Gheorghe Cojocaru sunt doar câÈ›iva dintre compozitorii botoșăneni care au scris lucrări pe versuri eminesciene. AÈ™adar, astăzi este Ziua Culturii NaÈ›ionale, o zi a botoșănenilor, în care muzica, pictura È™i poezia se împletesc, o invitaÈ›ie la lectură, audiÈ›ie È™i frumos!
Prof. Al. D. Funduianu (poet): Despre poezie, la ceas de Sărbătoare...
Mă stimez mai mult ca practicant al matematicelor ÅŸi prea puÅ£in ca poet, ÅŸi numai atât cât poezia aminteÅŸte de geometrie. Oricât ar părea de contradictorii aceÅŸti doi termeni, la prima vedere, există undeva - în domeniul înalt al geometriei - un loc luminos unde se întâlneÅŸte cu poezia. Ca ÅŸi în geometrie, înÅ£eleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă. Domeniul visului este larg ÅŸi întotdeauna interesant de exploatat (...). Nu, nu sunt spusele mele! Dar, iertată fie-mi lipsa de modestie, nu vă ascund, simt că în bună măsură mă reprezintă (!). AÅŸezaÅ£i - vă rog - ghilimelele de rigoare peste "Confesiunile" marelui Ion Barbu (Dan Barbilian), publicate în "ViaÅ£a literară", din 5 februarie 1927.
Confesiuni nu numai confirmate, ci ÅŸi completate, peste ani, de francezul Pierre Reverdy, în "Această emoÅ£ie numită poezie":
"Toată lumea ÅŸtie ÅŸi înÅ£elege că un poet nu gândeÅŸte la fel ca un filozof, ca un matematician, ca un savant. Pentru poet lucrurile au în real o altă valoare, în faÅ£a căreia, în contact cu sensibilitatea ÅŸi spiritul lui, reacÅ£ionează altfel. Sunt atâtea feluri de a fi în lume, cîte categorii de sensibilitate ÅŸi genuri spirituale există."
Chiar dacă realul este, prin prezenţă, asasin al poeziei, iar prin absenţă, sursă de poezie, cred că poezia este (ÅŸi) transpunerea realului în acorduri de cânt ÅŸi muzică.
Nu pot fi decât aliatul spiritual al celor care se contopesc / se confundă cu starea (ne-conjuncturală!) de poezie, convins că nu putem găsi nicăieri poezia, dacă n-o purtăm în noi. Atunci când - cu adevărat - există, poezia este revelaÅ£ie, dar divin, reflex de supravieÅ£uire, sculptură a tăcerii (poÅ£i fi poet, poÅ£i trăi intens starea de poezie chiar dacă nu ai scris nicicând un vers!)...
Åži, ca să închei - chiar dacă nu-mi e comod să recunosc - mă regăsesc (în semnificativă măsură!) în spusele lui George Perros: "Un om dedat poeziei e ca ÅŸi unul dedat beÅ£iei."
Marius Rogojinschi (actor): Vă rog să-mi permiteÈ›i să-l parafrazez pe "regele metaforei prozei române", FănuÅŸ Neagu, zicând că în fiecare 15 ianuarie la BotoÅŸani ...MÄ‚ SIMT PRINTRE DUMNEAVOASTRÄ‚, CA O VIRGULÄ‚ INTR-UN VERS DE EMINESCU. Restul e tăcere... emoÅ£ie... ÅŸi respect.
Laura Aprilescu (elevă CNME, editor "La blouse roumaine", "Romania in our hearts"): De la opera lui Mihai Eminescu la universul încifrat în costumele tradiÅ£ionale, de la arhitectura neobrâncovenească la limbajul vizual al lui BrâncuÅŸi, cultura română a înzestrat umanitatea cu originalitate ÅŸi frumos.
Pe lângă fondul său propriu fascinant, aceasta are forÅ£a de a deschide noi perspective, de a îndrepta interesul celui care intră în contact cu ea spre alte orizonturi culturale, pentru că a purtat o lungă "corespondenţă“ cu alte civilizaÅ£ii.
De-a lungul istoriei, cultura română a fost înnobilată atât prin moÅŸtenirea spirituală a figurilor sale remarcabile, cât ÅŸi prin amprenta pe care a lăsat-o asupra creaÅ£iilor unor mari personalităţi ale lumii. Însă, pentru a continua să inspire, este esenÅ£ial ca noi să o cunoaÅŸtem ÅŸi să o punem într-o lumină demnă de ea.
Cristian Negrii (sociolog): 1. Cultura nu are fasoane ÅŸi ÅŸabloane. În Biserici se spune, de la Matei, citire: Căci mulÅ£i sunt chemaÅ£i, dar puÅ£ini aleÅŸi. În cultură se zice: "Intră cine vrea, rămâne cine poate!". Timpul ÅŸi consumatorul de artă (aprige ciururi!) sunt cei care cern între cei intraÅ£i. Åži, de obicei, rămân cei care renunţă la fasoane ÅŸi sparg ÅŸabloanele. Fasoane au papagalii care îÅŸi imaginează că viitorul este prelungirea cauzală a ciocului lor, ÅŸabloanele ar fi în stare să transforme orice om în papagal.
Cultura nu este un papagal tricolor. Eventual, biletele extrase de papagal pot fi parte a culturii atât timp cât ele aÅŸează cumpărătorul de planete într-un univers de aÅŸteptare, univers care este hotărnicit cultural. Într-un moment fericit biletele papagalului s-au întâlnit la noi, de-a dreptul, cu cultura. Numai că la mânerul flaÅŸnetei trebuie să învârtă Arghezi ca să-Å£i iasă o aÅŸa îngemănare.
Cultura este librăria sau biblioteca cititorilor, cultura este sala aceea cu oameni care se uită la tablouri, cultura este căldura palmelor la sfârÅŸitul unui concert. Åži cultură înseamnă să-Å£i dai seamă că metrica strofei despre peÅŸtiÅŸorul care sare din Oceanul Pacific cu iubirea-n dinÅ£i este aceeaÅŸi cu cea folosită de Eminescu. Plus, multe alte mărunÅ£iÅŸuri de astea care te aÅŸează în lume.
2. Eminescu? DrepÅ£’! Trece domnu’ Eminescu, răcani de doi bani, plăvani pe câmpul limbii române! lustruieÅŸte-Å£i, bă, metaforele ÅŸi epitetele să-mi pot face musteaÅ£a în ele! acesta e tonul întâlnirilor mele de tinereÅ£e cu Eminescu. Pe după colÅ£, discuÅ£ii de pifani despre dom caporal al limbii române, Eminescu: "Dă-le‘ncolo de poezii, antumele-s prea puÅ£ine, postumele prea multe! ÎnveÅ£i câteva formule, ca la chimie, că-i poetul nepereche, luceafăr al limbii române, cel mai mare dintre toÅ£i ÅŸi alte câteva din astea ÅŸi te-ai scos. Mai încă ceva cu soarta geniului neînÅ£eles pe post de cireaşă pe tort ÅŸi lucrurile s-au rezolvat". Pe sub bănci, poeziile care nu-s în manual, o adăugire de prin Stănescu Nichita despre uitare ÅŸi oameni, uitare ÅŸi genii, o trimitere din Sorescu despre cum că toate acestea trebuie să poarte un nume, o anecdotă ÅŸi alte de astea care îÅ£i fac viaÅ£a respirabilă. Chiar aÅŸa, ÅŸtiaÅ£i că există anecdote cu Eminescu? Gazda mea îmi zicea una despre cum Maiorescu i-a dat bani să-ÅŸi ia haine ÅŸi ghete, că nu se cade aÅŸa în societate, iar el s-a întors cu două volume: de Heine ÅŸi Goethe., mai era ÅŸi aia cu câinele.. Dar regimul atât ne-a învăţat: că despre superiori nu se râde ÅŸi nu se plânge, încât le-am uitat.
Doar smirnă (comportamentală) ÅŸi tămâie (intelectuală): Prin orele de română trecea domnul Mihai Eminescu, axiomatic ca un secretar de partid!
Târziu, într-o povestire de Ionel Teodoreanu aveam să aflu că Eminescu nu este o invenÅ£ie ci un om căruia tatăl autorului, Osvald, i-a închinat o sticlă de Cotnari.
3. Vorbeam de cultură ÅŸi de Eminescu. Eminescu fusese prezentat, constant, generaÅ£iei mele, ca un fel de înger cu conotaÅ£ii cazone: "Eminescu nu se discută, Eminescu se execută!". (Dar noi avem talentul acesta de a face din îngeri obiecte cazone. Cazul Legiunii este o exemplificare).
Este adevărat că îngerul fusese vopsit tricolor ÅŸi semăna, privit dintr-un unghi potrivit, cu un papagal. Drept dovadă, una dintre cele mai mari mâhniri ale mele a avut loc când am aflat că Veronica îl alinta Titi. Făcuse lumea profesorilor mei din el un papagal, dar de acum, parcă Titi prea suna, inadmisibil, a Coco.
Cum să-Å£i placă în aceste condiÅ£ii poezia lui Eminescu?
Ei bine, Eminescu a început să-mi placă odată cu dezvrăjirea lui, cu aducerea lui într-un cotidian care înseamnă: rufe date la spălătorie, gelozii îndreptate către un crai de verde, bani trimiÅŸi la Viena pentru studii de tătâne-său! Eminescu a început să-mi placă, fix, din momentul în care am început să vorbim despre o marcă pe care poetul o pune subconÅŸtientului nostru, despre cum ronda doamnă Slavici striga la balcon: "A înnebunit, domnul Eminescu!".
Momentul în care poetul s-a arătat ca om a fost unic. Pentru că atunci am înÅ£eles că scriitura lui este de aia, de Poet scris cu majusculă, că ÅŸi mie îmi este dat a trăi ÅŸi a înÅ£elege respectiva scriitură care nu e literă de scripturi, ci suflet de om aÅŸezat în slovă.
Iar pentru a mă face părtaÅŸ. undeva, pe la o oră de 5 după-amiază, mi-l voi pune pe Sadoveanu să recite Sara pe deal… Voi închide ochii ÅŸi molcom voi auzi buciumul, voi vide turmele, voi simÅ£i salcâmul unor alte vremuri.
Andrei Ciopec (actor): Nu ÅŸtiam ce să scriu ÅŸi dacă să scriu, dar am primit mesajul ăsta de la mama: "Ce poezie a lui Eminescu ai învătat ca un omagiu la aniversarea zilei de nastere?".
Mi-a dat de gandit si mi-a parut rau ca eu, ca botosanean, nu stiu mai multe poezii scrise de Eminescu, mai ales ca botosanean care mai e si actor. Cu siguranta Eminescu este o radacina a poporului roman si a limbii romane, iar a lasa radacina sa se usuce nu poate duce decat la uscarea plantei.
Mi-as dori sa stiu ca va fi mereu cineva care sa ude radacinile, mai ales ca ele cu siguranta au fost si puncte de pornire a unor frumoase povesti de dragoste cand un el ii recita ei versuri scrise de un luceafar.
Si mi-as dori sa stiu ca si eu, cumva, am adus macar un strop de răcoare rădăcinii însetate.
Elena Mândrescu (interpreta de muzica populara): Ziua Culturii Nationale, un prilej de mandrie ca suntem romani, de a ne indrepta gandurile cu recunostinta catre marile valori ale culturii noastre pe care le-a zamislit acest neam.
Un prilej de a-l pomeni pe Eminescu, pentru ca, asa cum spunea Constantin Noica, el reprezinta "omul deplin al culturii romanesti".
Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru a darui intelepciune si putere oamenilor de cultura contemporani, care au marea responsabilitate de a nu lasa acest neam sa-si piarda identitatea culturala, sa-si uite traditiile si istoria sa.
Mihaela Nistorică (actriţă): O sa fiu fericita cand voi vedea reclama cu opera lui Eminescu... asa cum e reclama la Star Words prin mall si peste tot. Unde-i Calin, unde-s Catalina si Catalin si Luceafarul si Demiurgul? Au recitat copiii doar ca sa castige o tableta si atat?
As vrea sa faca stiri.botosani.ro un sondaj in orasul Botosani si sa aflam cati contribuabili stiu ce este si cum se desfasoara Concursul national de poezie, care de atatia ani se organizeaza la BotoÅŸani din banii nostri. Se bifeaza actiunea... si atat.
Si inca ceva: pariez ca in Romania se stie mai mult de Halloween si Sf. Valentin decat de Ziua Culturii Nationale!
De fiecare data, in ianuarie, retraiesc Luceafarul. Eu jucam Catalina si pe 17 ianuarie am nascut. Era un spectacol fascinant, in regia lui Dan Fraticiu, de la Sibiu... Dar iar ma intreb, cine ar mai da astazi "al nemuririi nimb" pentru "o oră de iubire"?
Eu sunt fericita ca am trait vremurile in care l-am TRAIT pe Eminescu din adancul fiintei mele.
Cezar Viziniuck (poet): Nu vreau să intru în detalii despre cultura română văzută din interior. Aici totul pare în regulă È™i chiar este, la nivel de persoană. Avem oameni de cultură importanÈ›i, care pun suflet în ceea ce fac, dar nu sunt sprijiniÈ›i, iar dintre cei ce au sprijinul, nu au interes.
Văzută din exterior, cultura este o durere profundă pentru mine. Dacă oameni de cultură din Europa nu È™tiu cine este Mihai Eminescu, sau pe Eugen Ionesco îl È™tiu de francez, atunci ceva nu merge. Oare ce? Oare de ce aÈ™a-zisele comunități culturale (aici nu mă refer la toate, ci la unele din Spania) în loc să promoveze cultura autentică, promovează pe unii maneliÈ™ti? Nu cumva interesul lor este altul? Când am discutat cu un preÈ™edinte al unei astfel de instituÈ›ii cu privire la organizarea unui spectacol de teatru cu actori de la teatrul din BotoÈ™ani, au început să spună că nu există interes din partea românilor de aici, din Spania. Promovarea culturii române lasă de dorit. Păcat. Avem ce promova, dar nu are cine. Valori sunt, dar le È›inem ascunse precum lumina ce stă sub oboroc în loc să lumineze lumea.
Eu vă doresc să vă bucuraÈ›i de Ziua Culturii È™i de marele Eminescu pe care îl vrem Universal cu adevărat, nu numai teoretic, ca atunci când voi pronunÈ›a numele lui, indiferent în ce colÈ› al lumii, să nu mă facă să roÈ™esc È™i să schimb vorba când acesta îmi va spune că nu È™tie cine este. Șocul a fost la fel de mare ca atunci când zici că poÈ›i ceva È™i la probă constaÈ›i că eÈ™ti neputincios.
Oleg si Lucia Sacaliuc (violoniÅŸti): Ziua Culturii NaÅ£ionale Române este ziua cand a rasarit pentru noi, romanii, Luceafarul care nu a apus si nu va apune niciodata, pentru ca Eminescu este Luceafarul poeziei ramanesti. El s-a identificat cu interesul acestui popor, cu dorintele lui, credem ca nu este un altul care sa fi iubit neamul, cultura, limba asemenea lui!
Faca Bunul Dumnezeu ca ziua lui Eminescu sa fie o zi de trezire a constiintei neamului nostru, de intoarcere catre valorile noastre nationale si sa ne iubim patria, neamul, biserica si sa-l citim pe Eminescu!