Blocurile socialiste din Centrul Civic al BucureÅŸtilor înconjoară, parcă "strategic", casa interbelică în care trăiesc două adevărate simboluri ale libertăţii de conÅŸtiinţă. Doamnele Flavia (86 de ani) ÅŸi Rodica (78 de ani) sunt surorile lui Corneliu Coposu, omul care a generat prima alternanţă la putere de după 1989.
Modeste în atitudine, dar riguroase în aprecieri, surorile Coposu luptă cu înverÅŸunare împotriva resemnării noastre ca naÅ£iune. Activitatea FundaÅ£iei "Corneliu Coposu" ÅŸi apariÅ£iile lor sporadice în mass-media constituie o invitaÅ£ie la reflecÅ£ie. Copiii cu vârste de până în 16 ani capitalizează întreaga speranţă a doamnelor Flavia ÅŸi Rodica pentru schimbarea în bine a României. Cât priveÅŸte clasa politică actuală, surorile Coposu nu fac opinie separată de restul românilor. Preluarea unor modele precum cel al Seniorului ţărănist ar putea reprezenta una dintre puÅ£inele ÅŸanse de reaÅŸezare a conducătorilor noÅŸtri în tiparele normalităţii.
Descendente ale unei vechi familii româneÅŸti din comuna Bobota, judeÅ£ul Sălaj, Rodica ÅŸi Flavia Coposu au păstrat vii în amintire eforturile pentru conservarea identităţii naÅ£ionale, făcute de strămoÅŸii lor. Au beneficiat de o educaÅ£ie temeinică, aceasta dovedindu-se cel mai sigur punct de sprijin al lor în vremurile dictaturii comuniste. Flavia Coposu Bălescu s-a născut la 6 decembrie 1924 ÅŸi este de profesie economist. Rodica Coposu s-a născut la 26 septembrie 1932 ÅŸi este de profesie inginer.
"Adevărul": DeÅŸi s-au scris multe articole despre Senior, puÅ£ină lume ÅŸtie ceea ce este zugrăvit în sufletul dumneavoastră ÅŸi modul în care v-aÅ£i raportat la fratele Domniilor Voastre. Cum aÅ£i receptat felul în care a fost primit Corneliu Coposu de către români?
Flavia Coposu Bălescu: Să încep eu că sunt cea mai în vârstă. Cornel a apărut în societatea românească după "n" ani de închisoare ÅŸi de domiciliu obligatoriu. De la început a fost primit cu foarte multă ostilitate de puterea instalată ad-hoc în momentele aÅŸa-zisei RevoluÅ£ii. Cred că ei ÅŸi-au dat seama că este un tip care nu va negocia ÅŸi nu va face concesii. Åži, ca atare, bănuiesc c-au vrut să-l dărâme din start. Åži, ca o părere personală, rezistenÅ£a lui era foarte cunoscută de către domnul Brucan, care se pare că a fost unul din autorii RevoluÅ£iei ăsteia. Chiar în luna decembrie, a apărut într-unul din ziare, nu mai ÅŸtiu în care - de fapt niÅŸte foi, că nu erau ziare - a apărut un articol semnat de un domn numit Brezniceanu, Å£in minte, care reda acolo un articol al domnului Brucan care în 1949 cerea condamnarea la moarte a lui Corneliu Coposu. Åži atunci am făcut legătura. Sigur că voia să-l dărâme din start ca nu cumva să polarizeze în jurul lui niÅŸte elemente tinere sau oameni de bună-credinţă. Deci a apărut bine în prima zi, însă totul a fost meteoric. După aceea au început tot felul de invective, de murdării. I-au atribuit toate relele ÅŸi am impresia că au canalizat împotriva lui toată ura asta adunată de noi în anii aceÅŸtia de comunism. Ei trebuiau să o canalizeze către ceva. Trebuia.
Cum a primit domnul Coposu toate aceste lucruri?
F.C.B: Nu s-a arătat afectat de aceste invective. Eu mă supăram teribil, mă iritam, mă necăjeam. "Dar cum e posibil, când ai răbdat atâÅ£ia ani de zile, tu să fii tu duÅŸmanul?!" El mă liniÅŸtea ÅŸi îmi spunea: "În momentul când ai trecut prin ce am trecut eu în închisoare toate mi se par mărunÅ£iÅŸuri ÅŸi neimportante".
V-a povestit vreodată umilinÅ£ele ÅŸi chinurile prin care a trecut în temniţă?
F.C.B: Niciodată n-a povestit. Noi am aflat despre mizeriile îndurate de el prin 1992, mi se pare, când a venit doamna Lucia Hossu ÅŸi a făcut un interviu cu el ÅŸi atunci a început să spună de bătăi, de faptul că era izolat ÅŸi nu vorbea cu nimeni. L-am întrebat după ce-a plecat doamna Lucia: "Dragă, dar nouă de ce nu ne-ai spus?" "Pentru ce să vă spun, ca s-o supăr pe mama? Mai puteaÅ£i schimba ceva? Nu puteaÅ£i. Astea s-au întâmplat, au trecut, gata". Nici când se întâlnea cu prietenii lui, cu Camil ÅŸi cu Barni (n.r. Åžerban Ghica, colegul de detenÅ£ie al lui Corneliu Coposu) nu vorbeau decât de lucruri amuzante. Cum a spus miliÅ£ianul ăla nu ÅŸtiu ce prostie, cum a venit păianjenul ÅŸi Å£esea pânza iar el o urmărea, cum a venit ÅŸoricelul ÅŸi a mâncat nu ÅŸtiu ce fărâmă de pâine.
Material complet pe adevarul.ro
