Căci ce poate fi o urgie care pune capăt libertăţii? Numai o dezlănţuire violentă a unor forţe pustiitoare care duc la un prăpăd, la un dezastru, la o nenorocire care ne vor lovi în fiinţa existenţei noastre.
Orizontul temporal al urgiei pare a corespunde orizontului viitoarelor competiţii politice – alegerile europarlamentare, din mai, şi cele prezidenţiale, din decembrie 2014.
Nu sunt un "practicant" al prevestirilor, nici chiar ale unora dintre cele biblice, dar, de data aceasta, s-ar părea că nu este vorba de o prevestire, ci de rezultatul unei analize bine articulate, cu estimări ce trec din ceaţa posibilului în clarobscurul probabilităţii.
Biserica Ortodoxă Română este, de o vreme, activă în culegerea şi procesarea informaţiilor, îndeosebi a celor relevante în planul evoluţiilor geopolitice. Sursele de informaţii ale bisericilor sunt printre cele real competitive, iar prevestirea părintelui arhimandrit Justin Pârvu ar trebui înţeleasă ca rezultat al unei lucrări cât se poate de laice.
Ce mari aşteptări populare ar putea fi trădate în acest orizont de timp?
1. Entuziasmul şi speranţele insuflate alegătorilor de Uniunea Social Liberală, care, în urma malversaţiunilor adânci şi necontenite, se va destrăma, dovedindu-se o floare de păpădie în faţa uraganului stârnit de miza altora în luptele noastre politice.
Să nu ne încredem în comunicatele oficiale ce au urmat vizitelor intempestive la Bucureşti ale secretarului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse şi directorului CIA.
Atât Nikolai Patrusev, cât şi John Brenan au îndeplinit misiuni interzise diplomaţiei oficiale. Concomitenţa lor presupune sensuri şi direcţii, pe care preşedinţii Putin şi Obama le-au convenit, dar şi unul, şi celălalt au evitat contactele direct personale cu Bucureştii, preferând canalelecomunicării secrete intermediate, care să nu-i implice în cele ce vor urma. Adică fără urme în arhivele diplomatice.
Criza guvernamentală este deja anticipată. Sămânţa ei a fost aruncată. Evaluările de competenţă ale membrilor cabinetului, anunţate de premier pentru miniştrii PSD, nu par a fi agreate şi de PNL, ceea ce poate naşte niscaiva gâlceavă.
Înlocuirea ministrului Transporturilor este iminentă, ministrul Economiei mai tot timpul parcă ar sabota, cel al Sănătăţii a devenit ridicol…
Din cealaltă parte, ministrul delegat de la "turnatul în pahare" la Energie, unde nu înţelege nimic, ca şi ministrul Mediului, al cărui portofoliu este, iarăşi, cerut cu insistenţă de UDMR, în viitoarea formulă de guvern, s-ar putea să fie printre primii remaniaţi.
Ipoteza, în sine, dacă se va adeveri, va deschide poarta pe care va intra urgia?
2. Desemnarea candidatului la Preşedinţia României de către Uniunea Social Liberală să nu fie sinceră din partea unor lideri influenţi ai Partidului Social Democrat, iar în următoarele luni să apară pretextele, dar şi motivele pentru care candidatul deja desemnat să nu mai intre în cursa prezidenţială.
Există, deja, destule semnale care întăresc o atare ipoteză. Zvonerii şi răspândacii de profesie şi-au început treaba chiar din perioada interimatului lui Crin Antonescu la Cotroceni, când au lansat versiunea că însuşi prezidenţiabilul ar fi dat de înţeles că nu se poate acomoda programului încorsetat şi ritmului intens de activitate, care impun ordine, disciplină şi rigoare, ceea ce pentru spiritul său liberal ar însemna renunţarea la libertate.
Dacă ar fi numai atât, nu ar însemna prea mare lucru. Nici Emil Constantinescu nu a fost un conformist al programului instituit de predecesorul său la Cotroceni.
Dar centrul de putere personală coagulat de Liviu Dragnea în PSD lasă să se întrevadă apariţia schismei, pe seama ambiţiosului lider fiind puse aspiraţii nu numai la şefia absolută asupra partidului, ci şi la Preşedinţia României.
Ar fi şi asta o urgie.
3. Mesagerii Moscovei şi ai Washingtonului ar agrea "soluţia rocadei", cu Victor Ponta preşedinte şi Traian Băsescu un premier autoritar şi activ.
Că preşedintele în funcţie s-a comportat, mai tot timpul, ca prim-ministru, o ştim. Am trăit realitatea “cumulului de prerogative, iar intenţiile sale, din anul 2009, de revizuire a Constituţiei au devoalat care-i sunt dorinţele.
"Refolosirea lui Traian Băsescu", avansată de Cornel Nistorescu, şi aluzia ironică din partea lui Victor Ponta nu sunt un scenariu fantezist.
Rămâne de văzut dacă şi întâlnirile intermediate de consilierul personal Wesley Clark, la Londra, cu George Soros, în "pauzele" unei competiţii sportive, la care premierul a fost "simplu spectator", au avut ca obiect şi acest scenariu.
Ar fi asta o posibilă urgie?!
4. Avansul retrasajului geopolitic al frontierelor şi transformarea României în state-regiuni, cu perspectiva unor federaţii transfrontaliere.
Transformarea Parlamentului în Adunare Constituantă pentru adoptarea uni noi constituţii, care să elimine barierele prevăzute de Art. 152 referitoare la caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, formă republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu ar trebui considerată fără şanse.
Procesul de revizuire a Constituţiei este deocamdată blocat. Aparent pe motivul pragului cvorumului pentru referendumul de aprobare a Constituţiei... Subsecvent, este blocată şi regionalizarea. Două mari proiecte, care ţin practic de chintesenţa programului de guvernare al USL, au fost trecute, în acest fel, pe linia de garare, poate fi "moartă", a unei halte politice, în aşteptarea noilor locomotive, a unei alte combinaţii politice.
Agitaţiile radicalilor maghiari în legătură cu cele două proiecte, temporizate o vreme, au reînceput.
Românofobia estică se menţine în aceleaşi cote de agresivitate, anterior evidenţiate, continuându-se agitarea ideii întregirii şi federalizării Moldovei [sloganul "Moldova noastră la Iaşi!"] "The European Free Alliance" vede Transilvania şi Banatul ca state-regiuni, altele 27 cu "minorităţi-problemă".
Urgia conturată din împlinirea acestei ipoteze ar însemna şi un context de mari tulburări geopolitice, conexate unor evenimente repetitive ale celor de la sfârşitul anului 1989 şi începutul anilor ‘90. Asemenea evenimente curg în lumea arabă, s-a molipsit şi Turcia, nu-i linişte în Grecia, bulgarii ce mai vor şi ei?!
De ce apoape fără excepţie, premoniţiile sunt apocaliptice? Părintele arhimandrit Justin Pârvu nu a fost un Savonarola. Poate că urgia prevestită de monah, din mănăstirea de la Paltin, înainte de trecere, nu ne priveşte pe noi, ca popor, ci pe cei ce au năpăstuit Ţara Poporului Român?
Dacă în anul trecut ne-a fost lungă şi fierbinte vara, în acest an, ne va fi lungă şi fierbinte politic toamna.
Aurel I. Rogojan, Cotidianul.ro
