Pana ieri, cand scancetele unor catei au inceput sa apara de niciunde. Inainte de a muri, catelusa adusese pe lume cativa pui, pe care ii pitise bine, intr-un spatiu ingust, de vreo 20 de centimetri, intre zidul blocului si balconul de la parter. Un loc in care era imposibil de ajuns. Cativa cetateni s-au mobilizat si au decis sa salveze vietatile care tipau tot mai sfasietor si mai greu de indurat de catre copiii care se jucau in preajma.
Misiunea devenea din ce in ce mai grea. S-a actionat si pe la subsolul imobilului, spatiul extrem de ingust ingreunand foarte mult orice intentie de a scoate cateii nevatamati. Dupa eforturi indelungi, au fost scosi 4 catei, ultimul fiind intr-o zona care nu permitea accesul prin mijloacele de care dispuneau locuitorii din cartier.
Plansul tot mai insistent si privirile copiilor trimiteau catre o singura solutie: Pompierii. "Nu se poate", a fost prima reactie, "pompierii nu se deplaseaza pentru asa ceva". "Eu am vazut intr-un film, sa stii ca vin!", spune repede un micut.
Se suna, intr-un sfarsit, la 112, care directioneaza apelul la pompieri. Peste cateva minute sirena masinii de interventie se aude in cartier. Adultii privesc cu spaima. Cand afla de ce au venit pompierii dau din cap si isi vad de treaba. Copiii se aduna plini de speranta. Echipajul de la pompieri, dotat cu mijloacele necesare pentru interventie, rezolva problema in aproape 10 minute, e adevarat, cu oarece dificultate din cauza spatiului extrem de ingust. Ultimul catel este salvat si predat viu in mana copiilor, care il aseaza in cutia de carton, alaturi de ceilalti frati.
Masina de interventie a Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta se indeparteaza. "Am vazut la televizor, prin America, ca se intampla asa ceva. Sincer, nu am crezut ca pompierii vin pentru a salva un catel", spune o adolescenta aflata in preajma.
De grupul de copii se apropie o mama cu mainile aruncate in aer, ca o closca ce isi aduna puii rataciti. "Unde umbli, mai copile?? De cate ori ti-am spus sa spui unde pleci? Te caut de o ora, am trecut prin toate spaimele", striga femeia si altoieste copilul cu cateva palme la fund. Micutul de vreo cinci anisori strange din buze, ca sa nu planga. Se apleaca si ridica brusc, in fata mamei, un catelus. "Asa ca e frumos, mami?!". Femeia scapa un zambet. "Asa imi face intotdeauna… uitati-va la el…".
Intre timp, ceilalti copii au cumparat seringa si lapte, pentru a hrani cateii. Poate prima lor masa. Cert este ca, timp de cateva ore, au mancat… Mananca si acum! Ce se va intampla cu ei, inca nu se stie.
Dar s-a nascut o poveste care, pentru copiii unui cartier din Botosani, a devenit o poveste despre umanitate, speranta si bucuria de a salva o viata, 2, 3, 4, 5! Chiar daca, deocamdata, vieti de catei orfani! Si au invatat ca lucrurile frumoase nu se intampla numai in America sau in filme…
