Mircea Petru
Petru Mircea: Am fost acuzat că am scris pe crucea MăgduÅ£ei mele Mircea Magdalena Anca. Păi, oameni buni, femeia care a murit e mama copilului meu ÅŸi s-a numit ÅŸi se numeÅŸte în continuare Magdalena Anca Mircea. Mădălina Manole trăieÅŸte ÅŸi va trăi cât o veÅ£i purta în sufletele voastre ÅŸi atâta timp cât îi veÅ£i asculta muzica ÅŸi îi veÅ£i privi, din păcate, doar fotografiile.
Ce te-a afectat din ce s-a scris, peste durerea omenească insuportabilă provocată de pierderea Magdei?
Peste durerea asta nu există durere. M-au întristat prostia ÅŸi răutatea oamenilor. Oameni care au fost prieteni, aÅŸa-ziÅŸi prieteni ai MăgduÅ£ei mele ÅŸi care au acum tot felul de păreri, care vorbesc fără să cunoască, fără să ÅŸtie, fără să ne ÅŸtie casa. Nu-mi vine să cred ce mizerii se întâmplă.
Aţi fost jumătăţile perfecte?
Da, a fost omul care m-a completat perfect ÅŸi de acum va fi îngerul care mă va completa perfect.
Când aÅ£i ÅŸtiut că sunteÅ£i făcuÅ£i unul pentru celălalt?
De la bun început, pentru că minunile astea le recunoÅŸti din prima clipă ÅŸi întâi Å£i-e teamă de ele...
În ultima vreme cei din trupa ei spuneau că e din ce în ce mai tristă. Prietena ei de-o viaţă, Maria Dragomiroiu, îmi spunea că n-o recunoaÅŸte.
AÅŸa e. Asta e doar ce s-a văzut din exterior. Eu am fost singurul om care a putut pătrunde ÅŸi în suflet. Pentru că aÅŸa se întâmplă cu sufletele pereche.
Ce i se întâmpla Mădălinei?
Nu ÅŸtiu. Nu am să intru în amănunte pentru că MăgduÅ£a n-ar vrea asta acum. Adevărul va ieÅŸi la lumină ÅŸi lumea probabil va înÅ£elege ce s-a întâmplat în sufletul ei. Dar Dumnezeu va alege momentul. Probabil că acum mai trebuie îndurat, mai trebuie...
Ne vei spune la un moment dat ce o apăsa pe Magda?
Cu siguranţă, eu n-am să vă spun, am să vă confirm bănuielile. Åži vom vorbi atunci. Poate atunci mă va lăsa ÅŸi ea să povestesc, să ÅŸtie toată lumea. (...) Acum văd limpede că efectiv a fost un înger rătăcit pe pământ.
Cine supără un înger, Puiule?
Mi-e foarte greu să intrăm în căsuÅ£a asta deocamdată ÅŸi e foarte dureros că nu pot să-mi plâng soÅ£ia, să-mi plâng mama copilului, măcar astea 40 de zile. E înfiorător ce se întâmplă.
"Am apărat-o şi am protejat-o"
De ce nu eÅŸti liniÅŸtit? EÅŸti într-un război cu cineva?
Nu sunt în război cu nimeni ÅŸi n-am să fiu niciodată în război cu nimeni. Deocamdată, nu am ce să comentez în privinÅ£a asta. Nu pot să cred ÅŸi n-am să cred mizeriile scrise în niÅŸte fiÅ£uici. AcuzaÅ£iile se aduc faţă în faţă ÅŸi ochi în ochi. Atunci am să simt sau nu că sunt acuzat. Åži atunci îmi voi pune niÅŸte întrebări ÅŸi voi căuta răspunsuri.
Ai fost lângă ea tot timpul, chiar ÅŸi în ultima perioadă în care era atât de supărată...
Noi am fost nedespărÅ£iti, dacă poÅ£i să crezi aÅŸa ceva. În scurta noastră bucurie o singură dată am intrat în marele complex comercial de lângă casă singur.
Simţeai nevoia s-o aperi, s-o protejezi?
Am apărat-o şi am protejat- o.
De oamenii care o mâhneau, poate?
BineînÅ£eles. De la mizeriile ÅŸi neliniÅŸtile din prima linie, mă refer la viaÅ£a politică ÅŸi la felul cum decurg lucrurile acolo sus, până la mizeriile din presă ÅŸi răutatea oamenilor. A fost un om care a simÅ£it la intensitate maximă toate bucuriile, dar ÅŸi tristeÅ£ile.
Alături de tine în această încercare prin care treci mai există niÅŸte oameni. Sunt părinÅ£ii Mădălinei. Voi, ca familie, cum vă înÅ£elegeaÅ£i cu ei?
Nu, ai uitat încă doi oameni foarte, foarte importanÅ£i: părinÅ£ii mei.
E adevărat. Sunt cei care acum au grijă de Petru jr.
Aşa este, şi care suferă alături de mine.
Vă vedeaţi des, vă vizitaţi cu părinţii Mădălinei?
Nu, nu ne vizitam des.
Se răciseră relaţiile?
Nu, nu se răciseră, erau relaţiile obişnuite.
AceleaÅŸi dintotdeauna?
AceleaÅŸi dintotdeauna.
Un pic distante?
Măgduţa a considerat aşa.
Mădălina cum era în relaÅ£ia cu părinÅ£ii ei?
Mi-e atât de greu să vorbesc despre lucrurile astea, pentru că oamenii aceÅŸtia sunt oamenii atât de dragi pe care i-am iubit, ÅŸi i-am preÅ£uit, ÅŸi i-am respectat cu mult înainte să-i cunosc...
Ca ginere vorbeÅŸti?
Ca ginere. Åži chiar ca ÅŸi iubit, ulterior ca ÅŸi logodnic. Trebuie să mai treacă puÅ£in timp, să ne mai liniÅŸtim, să se liniÅŸtească ÅŸi ei. Eu n-am primit în perioada asta nici o acuză. Deci eu nu mă simt acuzat. N-am nici o teamă ÅŸi doar atât am - o tristeÅ£e nemărginită peste durerea asta cumplită pe care o simt, că nu am liniÅŸtea ÅŸi nu-mi găsesc liniÅŸtea să-mi plâng soÅ£ia.
Ce a împins-o pe Mădălina să facă gestul ăsta extrem?
O anumită neîmplinire.
Ce neîmpliniri se adunaseră?
Nu ÅŸtiu, cândva vom putea săpa mai liniÅŸtiÅ£i ÅŸi vom afla lucruri triste.
Între voi doi lucrurile erau bune toate...
Nu ÅŸtiu dacă aÅ£i citit interviurile pe care le-a dat de când am oficializat relaÅ£ia ÅŸi cu atât mai mult de când s-a născut minunea asta de băieÅ£el, care mă aÅŸteaptă acasă ÅŸi care... Nu va simÅ£i niciodată căldura mamei. Toată viaÅ£a ÅŸi-a dorit fiinÅ£a asta minunată, să strige cineva după ea mami. Åži acum, când are cine să strige, nu-l va auzi.
Socrul tău spune că ar fi vrut să te ajute mai mult în încercările prin care tu ÅŸi Mădălina treceaÅ£i.
Şi de ce n-a făcut-o?!
El susţine că nu l-ai fi lăsat să se apropie de voi. Aşa e?
Minciuna e un păcat. Nu vreau să intru în jocul ăsta. Eu nu judec ÅŸi nu vreau să judec. De judecat judecă numai Dumnezeu.
"S-a apropiat de părinţii mei"
Crezi că ai fi putut să faci mai mult decât ai făcut ca să n-ajungă în pragul ăsta?
Doar cine a fost prin preajmă în ultimele două luni ÅŸtie ce am făcut ÅŸi cât am suferit.
Aţi fost să căutaţi sprijin la un psiholog?
Înainte de a căuta sprijin în altă parte, primul lucru pe care l–am făcut a fost să sun la părinÅ£ii ei.
Ce ţi-au spus?
Au pornit imediat către Bucureşti şi am avut parte de surprize după aia.
Adică ce, Puiu?
Mi-e foarte greu să...
La un psiholog ai fost cu ea?
Am beneficiat de asistenţă la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Åži sunt convins că la profesionalismul doctorilor ÅŸi asistenÅ£ilor de acolo, dacă aveau cea mai mică bănuială de orice nebunie din asta, schizofrenie sau orice altă neliniÅŸte interioară, sunt convins că oamenii aceia... De aia au ÅŸi insistat doctorii atunci să rămână peste noapte pentru investigaÅ£ii.
Cum era Mădălina după ce aţi ajuns acasă?
Era în regulă, avea perioade de depresie? ÎÅŸi revenea de fiecare dată, cam la trei zile se stingea toată starea asta... Avea niÅŸte stări ciudate ce apăreau în mijlocul săptămânii...
Brusc?
Da, brusc. Dar se stingeau uÅŸor, uÅŸor ÅŸi era acelaÅŸi suflet cald, ÅŸi zâmbitor, ÅŸi înÅ£elegător...
Ce se întâmpla când intra în stările acelea?
Spunea că e conÅŸtientă de toată dragostea cu care e înconjurată. Asta spunea în acele momente, dar că aÅŸa simte ea că pentru a ne fi nouă mult mai bine ea trebuie să ne vegheze din altă parte. Åži înnebuneam efectiv când îmi spunea lucrurile astea.
Ä‚sta bănuiesc că era ÅŸi motivul pentru care tu stăteai aproape 24 de ore din 24 alături de ea, cum ai făcut ÅŸi în ultimele ore de dinainte de a se stinge.
Nu doresc nimănui să treacă prin asta.
Ea nu voia să meargă la psiholog?
Nu, pentru că ea ÅŸtia ÅŸi ÅŸtiam ÅŸi noi, cei apropiaÅ£i, că ea nu era... nu delira, ea gândea limpede...
Nu era o boală psihică, era doar deprimată...
Da. Au fost niÅŸte acumulări... De când avem copilul, Magda s-a apropiat mult de părinÅ£ii mei.
Ai tăi ce i-au spus? Au îndrumat-o ÅŸi ei către un psiholog?
Toată lumea a încercat să o lămurească să meargă la un psiholog ÅŸi nu înÅ£eleg de ce tatăl ei acum răstălmăceÅŸte niÅŸte vorbe... probabil din cauza durerii prin care trecem cu toÅ£ii.
(Interviu acordat de Mircea Petru postului ProTV, transcris de Libertatea)
