Asta era într-o vineri. Luni l-au operat. "Înainte de operație, doctorul mi-a spus: operația nu e grea. E foarte grea. Ai 50 % șanse de scăpare, 50% șanse de plecare". I-au scos un rinichi și uretra, metastazele i le-au lăsat în corp. N-au avut cum le curăța căci erau întinse ca o pânză de păianjen pe plămânul stâng și pe rinichiul drept. Și când el încă mai spera la viață, a venit iarăși doctorul: "Îți spun clar, șansele tale de viață, dacă mai sunt, sunt de maxim 6 luni".
"Nu știam ce să fac: să urlu, să mă arunc pe jos, să râd, să mă uit la el și să cred că e un banc prost... A zis: nu ai ce să faci. Nu mai poți să faci nimic. Doar Dumnezeu te mai poate ajuta, doar un miracol". Au trecut trei ani de atunci și Dan Țiplea din București trăiește și e aproape sănătos. Metastazele lui au dispărut – pe filmele analizelor apar acum ca niște puncte mici. Mai are de așteptat încă șapte ani să fie absolut convins că a scăpat definitiv de cancer, însă și acum Dan Țiplea se consideră ca și vindecat. Medicul lui, uluit - același care-i mai dăduse șase luni de viață - , i-a spus că nu-și explică ce și cum a făcut (el nu crede, oricum, decât în ceea ce taie), dar dacă a luat ceva, să ia în continuare.
Rețeta vindecării i-o dăduse, de fapt, tot doctorul, fără să știe, în ziua aceea cruntă în care-l anunțase că doar un miracol îl mai poate salva. A fost momentul în care Dan Țiplea a început să cheme minunea aceea cu toate forțele lui. Și ea a venit așa cum e mai simplu, pe stradă, când întâmplător soția sa a auzit o conversație despre o vindecare incredibilă de cancer. Se vorbea acolo despre un tratament vindecător pe bază de miere și de crudități. O rețetă naturistă, de fapt. Inventatorul suplimentului apicol era un bucureștean: inginerul Victor Bogdan, premiat la saloanele de inventică de la Geneva și de la Bruxelles. Juriul îl apreciase chiar pentru acest supliment vindecător, un mix de miere și multe alte produse din stup.
Dan Țiplea l-a căutat pe inginerul – inventator, a cumpărat suplimentul, iar restul tratamentului l-a primit gratuit. Așa îl dădea Victor Bogdan tuturor bolnavilor, fără bani. Căci rețetele naturiste le primise moștenire de la prietenul său din tinerețe, regretatul vindecător Valeriu Popa și promisese să le dea mai departe suferinzilor exact așa cum le-a primit. Tratamentul anti-cancer este, însă, atât de dur, încât puțini rezistă să-l ducă până la capăt. E reinventarea definitivă a felului de a mânca.
"40 de zile am luat suplimentul pe bază de miere, iar în loc de mesele mele obișnuite mâncam semințe, orez crud cu măr ras, țelina, morcov, grâu încolțit, portocale, fasole, mazăre dulce, sfecla, conopidă, varză. Fără pic de carne, de usturoi, de păstăi de orice fel, fără pic de tot ce obișnuisem eu să mănânc până atunci, de fapt. Așa că mi-am spus: domnule, e clar, eu dacă nu mor de cancer, mor de foame! Aveam un mirooos... pe stradă puteam să concurez cu orice câine: acolo s-au făcut sarmale, dincolo dovlecei umpluți. Înghițeam în sec și mă întorceam acasă la minunatul meu orez luat bob cu bob", râde Dan Țiplea.
La trei luni de la tratamentul naturist, a observat că metastazele lui au stagnat. După încă trei luni, au început să scadă. Iar acum, de la câțiva centimetri cât aveau ele la început, s-au micșorat până la câțiva milimetri și sunt în continuu regres. Când le povestește cunoscuților că odată el a avut cancer, metastază chiar, și că acum mai are doar niște "punctișoare", nu-l crede nimeni. Le arată diagnosticul, analizele și fișele lui de spital, urmărind cu degetul - uite aici scrie negru pe alb "tumoră malignă a bazinului renal" și aici, pe analizele parafate de medic, arată cât de mult se tot micșorează. De abia acum, cu greu, e crezut.
"Dumnezeu, când a făcut pământul, a făcut și medicamentele"
Astăzi, Dan Țiplea a învățat să fie fericit cu nimic. Îl bucură orice banalitate, chiar și simplul fapt de a merge pe stradă. "Înainte aveam senzația că sunt nemuritor. Astăzi am învățat să apreciez totul. În primul rând, faptul că mă trezesc dimineața și sunt sănătos și am șansa la o nouă zi. Și apoi, înveți să te bucuri de tot, de fapt, de la întâlnirea cu un om, până la primăvară, iarnă, n-are importanță, de orice. Simți o bucurie fantastică, parcă poți să zbori când te gândești că ai primit o nouă șansă", spune. Tratamentele naturiste nu-i par miraculoase, ci firești: "Ele par miraculoase pentru lumea medicinei alopate. Însă Dumnezeu, când a făcut pământul, a făcut și medicamentele. Pentru că le ai, calci pe ele".
Citeste material complet pe jurnalul.ro
