Pedepsele pentru infracÈ›iunile sexuale asupra minorilor vor creÈ™te! Ele vor fi modificate în funcÈ›ie de vârsta copilului, iar violul È™i actul sexual cu un minor nu se mai prescriu.
Proiectul de modificare a Codului Penal a ajuns la votul final în Camera DeputaÈ›ilor.
Cei care primesc în casă un minor sau îl transportă, în scopul exploatării, riscă între 5 È™i 10 de închisoare. Iar în cazul în care copilul este membru al familiei, pedeapsa creÈ™te de la 7 la 10 ani.
În prezent, aceasta este este de la 3 la 10 ani.
În cazul unui viol, pedepsele minime au fost majorate cu doi ani. Astfel, acestea cresc de la 5 la 10 ani, față de 3 la 10 ani cât e în prezent.
Ani grei de puÈ™cărie, între 2 È™i 9 ani, riscă È™i cei care întreÈ›in relaÈ›ii sexuale cu un copil.
În prezent, în România, aproximativ 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu victime copii sunt judecate în instanÈ›ele româneÈ™ti ca fapte consimÈ›ite. Când un minor cu vârsta sub 15 ani este abuzat sexual în România, È™ansele ca o instanță de judecată naÈ›ională să încadreze ca viol infracÈ›iunea comisă sunt reduse. Statistic: cam o È™ansă din patru.
Dacă agresorul nu lasă urme care să probeze constrângerea fizică, judecătorii pleacă în cele mai multe cazuri de la premisa că actul sexual s-a produs È™i cu acceptul copilului căzut victimă.
Două mii treizeci È™i È™apte – acesta e numărul dosarelor ajunse, în ultimii cinci ani, în instanÈ›ele româneÈ™ti care privesc infracÈ›iunea de act sexual cu un minor, arată date obÈ›inute de Dela0.ro. În aproape jumătate dintre ele, victimele au sub 15 ani. În aceeaÈ™i perioadă, doar 355 de dosare de viol în care victima avea sub 16 ani au fost judecate.
Abuzurile sexuale (care implică minori sub 15 ani) presupus consimÈ›ite sunt de trei ori mai multe, în acelaÈ™i interval de timp, decât cele produse prin constrângere. Acesta e, de cele mai multe ori, etalonul de judecată al justiÈ›iei române în astfel de cazuri: dacă există urme ale constrângerii fizice, se încadrează la viol, dacă nu – la act sexual cu minor. În puÈ›ine cazuri se iau în considerare factori secundari, precum posibilitatea existenÈ›ei constrângerii psihice sau inabilitatea victimei de a înÈ›elege în întregime consecinÈ›ele deciziilor sale.