Pedepsele pentru infracțiunile sexuale asupra minorilor vor crește! Ele vor fi modificate în funcție de vârsta copilului, iar violul și actul sexual cu un minor nu se mai prescriu.

Proiectul de modificare a Codului Penal a ajuns la votul final în Camera Deputaților.

Cei care primesc în casă un minor sau îl transportă, în scopul exploatării, riscă între 5 și 10 de închisoare. Iar în cazul în care copilul este membru al familiei, pedeapsa crește de la 7 la 10 ani.

În prezent, aceasta este este de la 3 la 10 ani.

În cazul unui viol, pedepsele minime au fost majorate cu doi ani. Astfel, acestea cresc de la 5 la 10 ani, față de 3 la 10 ani cât e în prezent.

Ani grei de pușcărie, între 2 și 9 ani, riscă și cei care întrețin relații sexuale cu un copil.

În prezent, în România, aproximativ 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu victime copii sunt judecate în instanțele românești ca fapte consimțite. Când un minor cu vârsta sub 15 ani este abuzat sexual în România, șansele ca o instanță de judecată națională să încadreze ca viol infracțiunea comisă sunt reduse. Statistic: cam o șansă din patru.

Dacă agresorul nu lasă urme care să probeze constrângerea fizică, judecătorii pleacă în cele mai multe cazuri de la premisa că actul sexual s-a produs și cu acceptul copilului căzut victimă.

Două mii treizeci și șapte – acesta e numărul dosarelor ajunse, în ultimii cinci ani, în instanțele românești care privesc infracțiunea de act sexual cu un minor, arată date obținute de Dela0.ro. În aproape jumătate dintre ele, victimele au sub 15 ani. În aceeași perioadă, doar 355 de dosare de viol în care victima avea sub 16 ani au fost judecate.

Abuzurile sexuale (care implică minori sub 15 ani) presupus consimțite sunt de trei ori mai multe, în același interval de timp, decât cele produse prin constrângere. Acesta e, de cele mai multe ori, etalonul de judecată al justiției române în astfel de cazuri: dacă există urme ale constrângerii fizice, se încadrează la viol, dacă nu – la act sexual cu minor. În puține cazuri se iau în considerare factori secundari, precum posibilitatea existenței constrângerii psihice sau inabilitatea victimei de a înțelege în întregime consecințele deciziilor sale.