"Aceasta este problema tineretului de astăzi: că este debusolat. Foarte greu găsești un tânăr care știe ce vrea. La mănăstire este nevoie de caractere, de oameni care știu ce vor, oameni cu voințe puternice", spune cu multă convingere părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița. (Părintele Luca Diaconu a fost, până în anul 2009, stareţul Mănăstirii Popăuţi, din municipiul Botoşani, nota Ştiri.Botoşani)

-Preacuvioase părinte stareț, ce ne puteți spune despre tinerii care vin să rămână în mănăstire?

-Tinerii care vin astăzi la mănăstire aduc cu sine încărcătura spirituală a societății în care au crescut. Extrem de puțini sunt tinerii care rămân curați. Un tânăr care a venit la mănăstire după ce a căzut în păcatele societății de astăzi, care sunt la modă, îi va fi extrem de greu în mănăstire să se ridice. Iar duhovnicul, starețul, va avea o misiune extrem de grea și nu va putea să spună niciodată că respectiva persoană este câștigată pentru mănăstire și pentru mântuire. Pentru că un păcat săvârșit mai ales în perioada pubertății zguduie ființa umană și la 80 de ani. Iar păcatele care sunt astăzi în societate, care nu s-au pomenit în istoria noastră, acestea, într-adevăr, dau probleme și novicelui, și starețului, care este și duhovnic.

Astăzi tinerii se cresc extrem de greu, incomparabil mai greu decât se creșteau în timpul Sfântului Paisie Velicikovski, perioadă în care oamenii erau totuși curați. Era atunci o educație simplă, statornică și serioasă în Moldova.

-Aceasta este și cauza nestatorniciei tinerilor, în sensul că nu se acomodează și pleacă din mănăstire în mănăstire sau se întorc în lume?

-Un om căzut în multe păcate este un om divizat. În câte păcate a căzut, într-atâtea divizări se regăsește. Și fiind divizat, nu poate să fie puternic. Este nestatornic, este atacat zi și noapte de aceste duhuri – că orice păcat este un duh. Și, să spun că într-o perioadă scapă, dacă are voință să lupte. Dar tocmai aceasta este problema tineretului de astăzi: că este debusolat. Foarte greu găsești un tânăr care știe ce vrea. Ei nu știu ce vor. Nu au principii, nu au educație. Astăzi, educația în societate este atât de superficială, că nu se mai formează caractere. Și la mănăstire este nevoie de caractere, de oameni care știu ce vor, oameni cu voințe puternice. "Vreau să mă duc la mănăstire"./ "Dar ce să faci la mănăstire?"/ "Mă duc la mănăstire pentru că nu sunt capabil să mă descurc în societate. Grav! Nu de asemenea oameni are nevoie mănăstirea. Nu ești bun în societate, nu ești bun nici la mănăstire. Doxologia