O dau exemplu pentru ca a fost singura problema ramasa nerezolvata. Intram în clasa în dimineata asta si doamna ne intampina curioasa: "Ei, ceva probleme?" Multe in viata, dar acum de matematica… Ma rezum sa-i spun ca 17 ne-a pus creierul pe moate, ma intreaba brusc daca am timp putin, eu dau din cap ca "da", ia creta si purcede la treaba pe tabla. Problema s-a latit pe toata tabla, pornind de la logica: daca 32 nu sunt meri, inseamna ca nu pot fi decat:
p (peri) + c (ciresi) = 32
Daca 32 nu sunt peri, inseamna ca:
m + c = 32
Daca 32 nu sunt ciresi, ati ghicit deja ca:
m + p = 32
Cati de p avem? Manutele sus, daca stiti!
2p, dar m? bravo, tot 2m, dar c? exact 2c
Si atunci:
2m + 2p + 2c = 32 + 32 + 32 = 96
Acum sa descompunem tot. Parintii de clasa a II a probabil ca deja se crucesc.
Cum il descompunem Seba pe 2? In 1 si 1, bravo.
Dar pe 96? Uite, 9 este numar impar. Il desfacem in doua si ramane 4 +4. Cu unul ramas mergem mai departe si avem 16, care impartit in doua face 8. Deci, dragii mei, 48.
Pretenii nostri stiu ce nivel aveam pana sa nimerim in clasa de matematica intensiv. Ca exemplu edificator, daca Maria avea 3 mere si George avea cu 3 mai mult, ei bine, dupa Seba, George avea 3.
Trebuie sa va spun ca aceeasi problema o avea si tatal lui Bula, care-i explica tanarului (oligofren, in poveste) urmatoarea scamatorie: "Daca tu ai trei mere si eu iti mai dau inca 5, cate mere ei tu, Bula?" Si Bula bucuros: "î, î, î, ai luat meeree?"
Paradoxul este ca metoda doamnei invatatoare impatimita de matematica ii forteaza mintea impaienjenita si ruginita si incepe sa dea roade. A propos, stiti ce scrie la inceputul fiecarei teme: "Matematica da roade, vrei sa fii cel mai bun????" Initial am spus "nu, pentru Dumnezeu, NU!", dar nu era raspunsul bun. Ca exemplu, ultima problema de aseara suna asa " gaseste un numar care adunat cu dublul sau da 300". Eu, mama lui, deja m-am gandit la 150.
Copilul a facut instantaneu 100 + 200 = 300.
Dragii mei, ce ma fac daca ma invata doamna matematica? Si-mi place? Am descoperit metoda la 40 de ani... Daca o fi o metoda si pentru viata?
Otilia Sava