ALEXANDRU NEGRESCU
Viața noastră, a fiecăruia, este plină de încercări și de regrete dar de toate trebuie să ne detașăm, ca profesori, la intrarea în școală. Nu se cuvine să sufere elevul din pricina micilor sau marilor noastre frustrări.
Se impune să pătrundem în această instituție ca într-un templu în care principalul mod de a îl slăvi pe Dumnezeu este educația intelectuală și morală a tinerilor.
Grija pentru aceste două tipuri de educare trebuie să facă parte din virtuțile fiecărui dascăl. Personal, gândesc că educația morală e mai importantă și să nu plecăm de la ideea că aceasta ține doar de instruirea din familie. Oare cei care nu au profitat de ea sunt sortiți eșecului, degradării? Nu le putem oferi noi o șansă, prin modelul propriu? Să nu le răpim această ocazie, din orgoliu.
Asemenea domnitorilor Evului Mediu ce câștigau bătălii și construiau biserici, râmânând vii în conștiința poporului român, așa fiecare dascăl trebuie să lupte cu pornirile tinerilor spre tentațiile acestei lumi himerice și să ctitorească monumente vii de cultură și integritate, în care să ardă permanent flacăra recunoștinței față de cei care i-au creat.
Apoi, avem nevoie, nu de tineri care duc la extrem performanța, ci de copii pasionați, care sunt capabili să utilizeze informația ce li se oferă la școală în situațiile cotidiene. Trebuie să îi formăm drept creatori și nu memoratori.
Meseria de profesor constituie o întrupare fericită a dragostei față de elevi, care în opinia mea constituie cea mai importantă resursă a țării noastre.
Prof. Alexndru Negrescu
3 octombrie 2011 (deschiderea anului universitar)
