Deunazi, s-a consumat, in Camera Deputatilor, un episod jenant. Independentii reuniti sub partidul lui Oprea, UNPR, au dorit sa fie recunoscuti ca grup parlamentar, sa prinda si domniile lor o fripturica. PSD si PNL s-au suparat si, ca argument suprem, si-au luat jucariile si au parasit sala.
De altfel, chiar daca ar fi ramas, n-ar fi rezolvat nimic. PD-L isi exercita puterea cand si cum vrea, nici macar UDMR si celelalte minoritati neavand zvacniri de moralitate, de Constitutie, de obraz.
Tulburarea parlamentara a fost produsa fix de posibilitatea deputatilor si senatorilor de a voiaja, ca pasarile migratoare, in partidele calde. Noi stim ca rar acest lucru se intampla, din cauza revelatiilor doctrinare. N-are niciun deranj omul sa doarma social-democrat si sa se scoale democrat-liberal. Sau sa motaie pedelist si sa se trezeasca pesedist.
Ratiunile sunt mult mai aproape de taraba politica. Cea pe care o vedem zi de zi la televiziunile mogulilor rai si buni. Sau pe viu, in teritoriu.
In teorie, da, deputatul (senatorul) a fost ales fiindca i-a prezentat votantului un anumit program politic, de stanga, de mai putin stanga, de drepta sau mai de centru. In realitate, sa fim seriosi, mai ales in mediul rural, de-aia nu mai poate omul de doctrina! Pe sleau, l-a ales pe ala care i-a dat mai multe galeti, paturele, cozonaci, carnati, pulpe de pui expirate.
Moral, insa, ar fi ca un parlamentar sa incremeneasca la partidul cu care a castigat alegerile cel putin un mandat. N-are decat sa-si exprime afinitatile sau frustrarile la sfarsit de legislatura sau la inceputul alteia, dar nu in timpul unui mandat.
Aaa, ca nu vrea sa fie complice unor decizii potrivnice alegatorului sau, ok, poate foarte bine sa demisioneze, ca gest de onoare. Sa demisioneze cu totul, din Parlamament, am vrut sa zic.
In cazul primarilor, colindul politic a fost interzis. Lor li se permite, in timpul exercitarii mandatului, doar sa demisioneze dintr-un partid si sa ramana independenti. Inscrierea in alta formatiune politica echivaleaza cu datul afara.
In Parlament, era de bun simt ca deputatii si senatorii demisionari dintr-un partid sa ramana pe pozitie neutra. Ei nu au dreptul sa schimbe configuratia politica rezultata prin vointa unui vot. Atunci, la ce bun sa mai apelezi la alegatori, daca tot le dai peste nas dupa aceea si nu tii cont de decizia lor?
Dar sa vii cu un partid care nu a participat la alegeri, deci nu are legitimitatea unui vot? Nu cumva se cheama altfel? Nu cumva este lipsa de respect la adresa fraierului de alegator? Nu cumva se calca in picioare democratia aia cu care ne stropesc parlamentarii toata ziua, ca popa cu agheasma?
Ba da. Se fac toate aceste lucruri. Ei si? Astazi fura PD-L alesii. Maine va fura PSD. Iar poimaine, PNL. De aici rezulta complicitatea la aceasta imoralitate a tuturor partidelor.
Deocamdata, parlamentarii isi fac legile cum le este lor bine. Inca! Daca ar dori sa schimbe asta, iar PD-L se bate cu cinstea si corectitudinea in piept, ar putea s-o faca majoritatea parlamentara de astazi. De ce nu se purcede la o astfel de curatenie? De-aia!
Ar fi ceva sa interzici accesul spre o astfel de functie, una care presupune un minim de tinuta morala si intelectuala, a politicienilor care s-au perindat, de exemplu, prin mai mult de doua partide. Nu? Faci o prima confuzie doctrinara. Si o repari. Dar sa faci meserie din traseism politic... (Maria Bogdan, ziare.com)
