MICROBII SUNT PESTE TOT
ÈŠn primul rând, nici nu am avea cum să ne ferim de toÈ›i, pentru că microbii reprezintă o formă de viață care domină numeric toate celelalte forme de existență de pe planetă la un loc. Și ne domină si pe noi. ÈŠn corpul nostru sunt de aproximativ 10 ori mai multe celule microbiene decât celulele specifice organismului uman. Iar aceÈ™ti microbi se instalează cu hotărâre È™i pe suprafaÈ›a corpului, formând un adevărat "microbiom", aÈ™a cum l-a numit Joshua Lederberg în 1958. Deci suntem populaÈ›i È™i vizitaÈ›i de forme de viață microscopice care formează un adevărat super organism. Nu suntem conÈ›ienÈ›i de ele, sunt mici, nu le vedem. SpecialiÈ™tii le pot vedea prin ADN-ul lor È™i prin efectele pe care le au asupra noastră.
NU TOÈšI MICROBII SUNT "RÄ‚I"
ÈŠn al doilea rând, specialiÈ™tii mai sus menÈ›ionaÈ›i fac diferenÈ›a dintre microbii buni È™i cei răi (patogeni, care transmit boli). "Toată lumea se concentrează pe lucrurile care ne omoară. Åži se dovedeÅŸte că suntem acoperiÅ£i de un nor de microbi, iar acei microbi de fapt ne fac bine în majoritatea timpului, în loc să ne omoare. Åžtiam asta de ceva timp", spunea Jonathan Eisen, în cadrul unei conferinÈ›e TED. ÈŠmpreună cu alÈ›i cercetători, Jonathan studiază evoluÈ›ia comunităților microbiene È™i co-evoluÈ›ia acestora cu gazdele lor – adică noi.
Conform concluziilor trase de specialiÈ™tii care au studiat îndeaproape comunitățile microbiene, acestea formează un adevărat organ funcÈ›ional care face parte din noi – pe care noi nu îl percepem astfel pentru ca nu este vizibil cu ochiul liber, dar care se comportă ca atare. "O varietate de alte studii demonstrează că multitudinea de microbi ce trăieÅŸte în È™i pe noi ne ajută în dezvoltarea sistemului imunitar, ne ajută să luptăm cu factorii patogeni, ne ajută metabolismul, ÅŸi determină ritmul nostru metabolic, probabil ne determină mirosul, poate chiar ne modifică comportamentul într-o varietate de moduri", explică Jonathan.
GRIJÄ‚ CU MÄ‚SURÄ‚
Dar din această comunitate fac parte È™i microbii periculoÈ™i (patogeni). ÈŠnsă unii specialiÈ™ti atrag atenÈ›ia asupra atitudinii "cu măsură". Distrugerea lor este necesară atunci când suntem bolnavi – de la o “simplă răceală la afecÈ›iuni mai grave. Sistemul imunitar oricum luptă împotriva lor. ÈŠn articolul anterior am văzut deja cum celulele imunitare răspund unor astfel de atacuri prin crearea unor celule clone în care înmagazinează "antidotul", păstrându-l acolo pentru orice posibil atac viitor. Și da, bineînÈ›eles, sunt momente în care răspunsul imunitar are nevoie de suport / ajutor pentru a fi mai prompt È™i mai convingător. Dar intervenÈ›iile trebuie să fie justificate È™i controlate. "Când pompăm antibiotice în lumea noastră, omorâm de asemenea È™i mulÅ£imea de microbi care trăieÅŸte în noi sau pe noi. Iar consumul excesiv de antibiotice, în special la copii, s-a arătat că e asociat cu factori de risc în obezitate, în boli autoimune, într-o varietate de probleme cauzate probabil de distrugerea comunităţii microbiene".
NICI PREA-PREA NICI FOARTE FOARTE… CURAT MURDAR
Pe de altă parte, nici curățenia excesivă nu este pe placul cercetătorilor, care încurajează un comportament igienic moderat. Chimicalele folosite pentru curățenie atacă această comunitate microbială care nu există doar în interiorul sau la suprafaÈ›a organismelor noastre. AÈ™a cum argumentează Jessica Green – inginer È™i cercetător în biodiversitate, ecosistemele noastre personale interacÈ›ionează cu ecosistemele a tot ceea ce atingem. De pildă, când punem mâna pe un pix, se produc schimburi microbiene. Deci peste tot există ecosisteme invizibile alcătuite din forme de viață minuscule – bacterii, viruÈ™i È™i fungi. Birourile, calculatoarele, pixurile, clădirile, toate adăpostesc colonii microbiene. De exemplu, aceste comunități trăiesc în casă cu noi, diferă de la o cameră la alta (dar aceste aspecte vor fi detaliate într-un articol viitor). Deci È™i mediul înconjurător este populat… Iar curățenia excesivă le distruge. SpecialiÈ™tii insistă asupra acestui aspect, studii demonstrând că micuÈ›ii care cresc într-un mediu mult prea steril au È™anse mult mai mari să dezvolte răspunsuri auto-imune nejustificate – precum alergiile sau astmul.
CA O CONCLUZIE – ȘI MICROBII "VORBESC"
Bonnie Bassler – biologist molecular – È™i "gaÈ™ca" ei de studenÈ›i de la Universitatea Princeton au făcut cățiva paÈ™i mai departe. Știm sigur că suntem populaÈ›i, acoperiÈ›i È™i înconjuraÈ›i de bacterii care ne domină din punct de vedere numeric. Știm că aceste bacterii sunt active, ajutându-ne să facem tot ceea ce facem. Știm că unele muncesc pentru noi. Știm că altele ne pot face rău, atacând sistemul imunitar. Dar ce nu È™tiam este CUM FAC ASTA? Ei bine… comunică. Vorbesc. ÈŠÈ™i dezvoltă limbaj propiu. Și, fiÈ›i atenÈ›i: învață limbi străine. ÈŠÈ™i construiesc un limbaj universal. Exact cum folosim noi engleza ca limbă de circulaÈ›ie universală. Deci sunt intr-o continuă socializare. Iar această descoperire fenomenală le-a pus acestor oameni minunaÈ›i un alt semn întrebare? Dacă am putea lupta împotriva bolilor prin simpla întrerupere a comunicării dintre bacteriile rele? Răspunsul la această întrebare ar putea fi noua generaÈ›ie de antibiotice. “Antibioticele fie sparg membrana bacteriană, fie opresc bacteriile să-È™i reproducă ADN-ul. Ucidem bacteriile cu antibioticele tradiÈ›ionale È™i asta selectează mutanÈ›ii rezistenÈ›i. AÈ™a că acum avem, bineînÈ›eles, această problemă globală a bolilor infecÈ›ioase. Și ne-am întrebat: "Ce-ar fi dacă am reuÈ™i să le modificăm comportamentul, în aÈ™a fel încât bacteriile să nu poată sa vorbească, să numere È™i să nu È™tie să lanseze un atac virulent?". Iar paÈ™ii cei mari se fac deja în această direcÈ›ie.
