Ea creste peste tot, pe unde nici nu te astepti, fiind considerata de gradinari o adevarata pacoste de buruiana.
Papadia este foarte raspandita cam peste tot, in Europa, Asia si America de Nord. In Germania, Italia si Franta, exista chiar culturi intinse pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.
Aceasta planta, enervanta si sacaitoare pentru insistenta cu care apare peste tot, creste primavara devreme din chiar mustul zapezii, iar calitatile ei terapeutice, cunoscute din cele mai vechi timpuri, au fost reconfirmate in laboratoare de catre oamenii de stiinta.
Daca i-ar cunoaste proprietatile benefice pentru sanatatea lor, multi suferinzi nu ar mai umbla prin lume ca sa-si procure tratamente costisitoare, ci ar profita, fara sa-i coste nimic, de pe urma acestei plante.
In scop terapeutic, de la papadie se foloseste toata planta. Astfel, tulpinile proaspete de papadie, acrisoare si zemoase, cate cinci-sase pe zi, consumate ca atare, ajuta in hepatita cronica si sunt de folos diabeticilor, cate zece pe zi, cat papadia este inflorita.
Tulpinele de papadie, in cure de cate 14 zile, cat planta este foarte tanara, se recomanda oamenilor bolnaviciosi, vesnic obositi si abatuti.
Tulpinile proaspete de papadie se folosesc cu succes si in bolile de piele, imbogatesc sucul gastric, curata stomacul de substante care se elimina greu, pot dizolva calculul biliar fara dureri, pot stimula activitatea hepatica si biliara.
Mai trebuie adaugat si ca papadia contine, pe langa saruri minerale, niste substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.
Datorita efectului sau depurativ, o cura cu tulpini proaspete de papadie, de trei-patru saptamani, ajuta in artrita si reumatism.
Radacinile de papadie, consumate in stare cruda, precum si cele uscate folosite la prepararea ceaiului au efect depurativ, sudorific si diuretic, stimuleaza digestia, subtiaza sangele.
Frunzele de papadie se pot consuma, cat sunt foarte tinere mai ales, in salata. Au un gust usor amarui, dar cu timpul intervine obisnuinta si nu se mai observa.
Silvia Holotiuc
