Până unde poate merge gluma proastă şi unde începe hărţuirea? Când o femeie sau un bărbat realizează că au devenit ţinta unei hărţuiri? Îşi dă seama de acest lucru imediat? Nu cumva aşa-zisele victime ale unei hărţuiri sunt de fapt adevăraţii hărţuitori?

Sunt întrebările de la care am pornit atunci când ne-am propus să aducem în faţa cititorilor un subiect despre care nu se vorbeşte mai niciodată la Botoşani: hărţuirea sexuală, şantajul, hărţuirea la locul de muncă, ameninţarea.

Legislaţia românească sancţionează hărţuirea sexuală la locul de muncă. Articolul 223 din Noul Cod Penal, capitolul "Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale" prevede că "pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă".

O definiţie a hărţuirii

Ce înseamnă hărţuirea sexuală şi care este graniţa între flirt şi hărţuire sexuală? Vorbim de orice comportament nedorit, de natura sexuală, exprimat fizic, verbal sau non-verbal, care afectează demnitatea sau care creează un mediu de lucru intimidant, ostil, umilitor, jignitor.

De exemplu, să ne imaginăm un birou în care lucrează deopotrivă bărbaţi şi femei. La un moment dat, A. porneşte o serie de gesturi împotriva lui B. Face tot felul de comentarii indecente în privinţa modului cum este îmbrăcată, îi comentează viaţa privată, deschide discuţii explicit sexuale sau foloseşte expresii şi porecle cu conotaţie sexuală. Sau face glume obscene, o insultă, o fluieră sau face gesturi cu caracter sexual, o studiază ostentativ, o curtează exagerat, îi trimite mesaje, mail-uri, SMS-uri pornografice, o mângâie sau o îmbrăţişează fără ca B. să dorească acest lucru, îi face propuneri sau avansuri sexuale directe, insistă să iasă împreună şi poate ajunge chiar la ameninţări, constrângeri.

Dacă o astfel de "relaţie" maladivă apare între şef şi subordonat, se poate ajunge chiar la impunerea unui anume tip de vestimentaţie deloc potrivită locului de muncă. "Nu există un moment anume din cariera unei persoane în care aceasta este expusă unor hărţuiri sexuale. Poţi fi hărţuit atunci când te-ai prezentat la interviu şi când viitorul şef te întreabă dacă ai fi dispus să prestezi şi ore suplimentare, atingându-te în treacăt pe umăr şi zâmbind cu subînţeles. Sau în prima zi de lucru, când managerul de departament îţi atrage atenţia că s-ar putea să nu treci de perioada de probă daca nu-ţi pui o fustiţă mai scurtă sau o bluză mai decoltată", spun specialiştii.

Cazuistica botoşăneană

Chiar dacă avem o legislaţie care protejează victimele în asemenea cazuri, la Botoşani un singur angajator a fost trimis în judecată pentru hărţuire sexuală şi şantaj, fiind vorba de un botoşănean care deţinea un bar, agresiunile morale răsfrângându-se asupra angajatelor sale.

Una dintre victimele lui Romică A. nu a mai suportat şi a depus plângere împotriva lui şi aşa a pornit o avalanşă de acuzaţii împotriva angajatorului. Ancheta, dar şi percheziţiile anchetatorilor la domiciliul individului, au arătat că 26 de tinere ajunseseră să întreţină relaţii sexuale cu Romică A., dovezile fiind găsite pe casete video, însă doar trei s-au şi prezentat în instanţă pentru a-şi susţine cauza.

De pildă, o tânără proaspăt divorţată, aflată în proces de stabilire a custodiei copilului, îşi căuta un loc de muncă atunci când a văzut anunţul de angajare lipit pe uşa barului. A lăsat numărul de telefon pentru a fi contactată, s-a întâlnit cu Romică A., acesta punând-o în temă cu ce trebuie să facă la bar şi s-au înţeles şi în privinţa salariului. Imediat, tânăra a început muncă, însă chiar din prima zi, Romică A. a început s-o strângă în braţe, să folosească la adresa ei apelativul iubita, lucru cu care tânăra nu a fost de acord, explicându-i angajatorului că trebuie să aibă o relaţie normală. În ciuda avertismentului, individul a continuat să-i facă avansuri sexuale tinerei. Până aici, a fost vorba de hărţuire sexuală.

Şantajul a apărut în momentul în care Romică A. i-a propus tinerei să întreţină relaţii sexuale cu el, în caz contrar urmând să fie dată afară. Cum altă posibilitate de a-şi întreţine fiul nu avea, tânăra a acceptat, însă în momentul în care l-a anunţat pe angajator că doreşte să demisioneze, acesta i-a arătat o casetă video în care tânăra s-a recunoscut întreţinând relaţii sexuale cu individul. Aşa că s-a văzut obligată să mai rămână în bar, până când a demisionat pentru a pleca în străinătate, în ciuda presiunilor şi ameninţărilor exercitate de fostul angajator asupra ei.

Cum acţionăm legal?

Legea prevede că, în lipsa unei plângeri, nu se poate pune în mişcare acţiunea penală împotriva agresorului. Cu alte cuvinte, dacă persoanele nu fac nimic, nicio instituţie nu se poate autosesiza. În afară de cazul de mai sus, la Botoşani au fost depuse plângeri dar nu erau lămurite dacă ceea ce sesizau era o infracţiune, care este caracterul constituitiv al infracţiunii.

"Am avut, de exemplu, plângeri pentru ameninţare, violarea vieţii private, jigniri, orice consideră ei că ar putea fi o infracţiune. Sunt însă situaţii în care părţile se aflau în divorţ sau în proces de stabilire a custodiei copilului în care, pentru a se punea folosi de un dosar penal în câştigarea procesului în civil, înaintau plângeri pentru absolut orice, inclusiv pentru corupere sexuală. Am avut un caz în care soţul îşi acuza fosta soţie, înainte de a pleca din apartamentul pe care îl împărţeau, că ascultă cu paharul la ureche să vadă cu cine vorbeşte. Erau ori fapte închipuite, ori fapte care nu erau prevăzute de legea penală", spun anchetatorii botoşăneni.

Alte două plângeri din partea botoşănencelor au mai fost înregistrate, însă cauzele au fost clasate, ori pentru că nu exista probatoriu ori pentru că ulterior s-a dovedit că acuzele erau închipuite. În cele mai multe cazuri, agresorul se află pe o poziţie de putere, el fiind adesea o persoană cu funcţie superioară, de conducere. Hărţuirea sexuală poate lua diverse forme, de la atingeri şi mângâieri, comentarii nedorite legate de viaţa privată şi până la ameninţări cu pierderea locului de muncă sau cu refuzarea promovării/creşterii salariale în cazul respingerii avansurilor sexuale. Persoanele abuzate în aceste feluri trebuie să ştie că instanţele acceptă ca probe declaraţii, înscrisuri, fotografii, expertize, filmări video şi audio. Or, spun anchetatorii, tocmai asta e piedica principală care le determină pe victime să nu apeleze la autorităţi deoarece nu pot dovedi hărţuirea.

O teorie ce merită analizată

Pe de altă parte, însă, o teorie interesantă este ridicată de cei care se confruntă cu astfel de cazuri. Psihologii vorbesc despre victimele care de fapt sunt agresori, care doresc să obţină ceva şi pentru asta apelează la orice mijloace, inclusiv hărţuire.

"Majoritatea cazurilor au ca reclamant un anumit gen de persoană. De regulă, aceste persoane au trăsături psihologice similare- vârste apropiate, eşecuri în relaţii şi de obicei părăsite constant de partenerii de cuplu. Ele se consideră victime, se dau victime dar o analiză atentă arată că de fapt aceste persoane sunt agresori ai celor pe care îi numesc astfel. De exemplu, o femeie doreşte ceva de la un bărbat şi dacă nu obţine, va ieşi să spună că a fost hărţuită, deşi nu este cazul. Am putea chiar spune că sunt "victime" care îşi aleg "agresorul". Există însă şi cazuri reale, puţine ce-i drept, însă persoanele hărţuite în adevăratul sens al cuvântului vor şti să gestioneze situaţia şi să pună lucrurile la punct", spune psihologul George Maidaniuc.

Dacă nu doresc să pună lucrurile la punct, înseamnă că vorbim de cu totul altceva. "Credem că până la urmă putem vorbi de principii, dacă te simţi cu adevărat hărţuit. Problema este că pot exista situaţii în care hărţuirea să-i convină unei persoane şi chiar să se simtă bine, apreciată, nefăcând diferenţa între a curta şi a hărţui. Pe de altă parte, pot exista însă şi cazuri în care persoanele hărţuite să accepte compromisul, de teama de a nu-şi pierde locul de muncă, dacă acesta este bun, de exemplu", adaugă anchetatorii.

Cert este că, în cazul în care există hărţuire, există metode legale de a o opri. Trebuie doar să avem curajul asumării unui comportament normal.

Despre cazul lui Romică A., trimis în judecată, citiţi şi aici:
Casanova de Botoşani: Baruri întreţinute prin sex cu angajate şi santaj cu înregistrări!