Spre sfarsitul vietii sale, filozoful Seneca i-a scris prietenului sau Lucilius 124 de scrisori in care ii ofera acestuia o multime de sfaturi valoroase. Epistolele lui Seneca vorbesc despre viata asa cum putine texte o fac: cu claritate, cu curaj, cu sinceritate. Una dintre scrisorile sale, cea pe care va invit sa o citim impreuna astazi, ne invata simplu ca viata nu e scurta decat pentru cei care o risipesc pe lucruri de prisos.

"Seneca il saluta pe Lucilius al sau

Cei mai multi dintre oameni, dragul meu prieten, se plang de rea-vointa naturii, caci ne nastem pentru o durata neinsemnata si chiar si acest rastimp care ne-a fost dat zboara atat de repede si cu o asemenea iuteala, incat pe toti, cu prea putine exceptii, viata ii paraseste tocmai cand sunt mai pregatiti de viata. Nu doar gloata si poporul lipsit de minte sufera acest – cum este socotit de oameni – rau universal; chiar barbati plini de faima au ridicat plangeri din pricina lui. El l-a facut sa exclame pe cel mai de seama dintre medici: "viata este scurta, arta – lunga".

Nu este putin timpul pe care il avem, ci mult cel pe care l-am pierdut. Viata este indeajuns de lunga si ne-a fost data din plin pentru implinirea faptelor de mare importanta, daca viata intreaga este bine chibzuita; insa cand este risipita in lux si nepasare, cand nu este consumata in numele unui scop bun, atunci cand clipa ultima, in cele din urma, ne sileste, intelegem ca am trecut printr-o viata de care nu ne-am dat seama ca se duce.

Asa este: nu primim o viata scurta, ci ne-o facem scurta, nu ii ducem lipsa, ci suntem risipitori. Asemenea marilor si regestilor bogatii, care, cand ajung in mana unui stapan rau, se irosesc, in timp ce altele, chiar modeste, daca sunt incredintate unui bun paznic, cresc prin buna folosinta, viata noastra se intinde mult pentru cel care si-o oranduieste bine.

Pentru ce ne plangem de natura? Ea s-a purtat cu bunavointa: e lunga viata, daca stii sa o folosesti. Altminteri, pe unul il stapaneste o avaritie nesatioasa; pe altul o harnicie sarguincioasa in treburi de prisos; unul se imbata cu vin, altul e amortit de toropeala; pe un altul il oboseste ambitia, depinzand mereu de parerile celorlalti, pe altul patima nesabuita a negotului il duce catre toate pamanturile si toate marile, in speranta de castig; placerea armelor ii chinuie pe unii, intotdeauna ori preocupati sa-i puna in primejdie pe altii, ori nelinistiti sa nu fie ei insisi pusi in primejdie; sunt unii pe care ii consuma, printr-o servitute de buna voie, o plecare in fata superiorilor fara asteptarea vreunei recunostinte; multi sunt ocupati fie sa jinduiasca la soarta altora, fie sa se vaite de a lor; cei mai multi, care nu urmaresc nimic precis, sunt sovaielnici, inconstanti si nemultumiti de ei insisi – ei sunt azvarliti din cauza usuratatii lor spre planuri mereu noi; unii nu si-au stabilit principii dupa care sa se calauzeasca pe drumul vietii, ci soarta ii surprinde in timp ce lancezesc si casca – e atat de clar ca asa se intampla, incat nu pun la indoiala adevarul din cuvintele pe care cel mai de seama dintre poeti le-a rostit parca intr-un fel de oracol: "Partea din viata pe care o traim cu adevarat este subtire". Caci tot restul existentei nu este viata, ci doar timp.

Ramai cu bine.

Seneca"

 
Cele 124 de scrisori ale lui Seneca au fost adunate intr-o colectie numita "Epistulae morales ad Lucilium" (Scrisori morale catre Lucilius). Toate scrisorile incep cu sintagma "Seneca suo Lucilio salutem" (Seneca il saluta pe Lucilius al sau) si se termina cu cuvantul "vale" (ramai cu bine).

SURSA AICI