Modelul cel mai agreat de minister ar fi cel francez, după cum a declarat ministrul agriculturii Achim Irimescu. "La vremea la care s-a pus discuția eram secretar de stat și am mers cu un prim proiect care prevedea o mulțime de, nu le-aș zice restricții ci condiționalități pentru cei care cumpără teren agricol în România. Spre exemplu cumpărătorul trebuia să facă dovada că are pregătire de specialitate și multe alte detalii de acest gen. Din discuția de la vremea respectivă, s-a întâmplat să fie eu prezent la Consiliul de miniștrii de la Bruxelles unde m-am întâlnit cu DG Competition, ni s-a explicat că trebuie să avem obiective clare de atins cum ar fi comasarea terenurilor. În aceste condiții puteam să luăm măsuri pe termen scurt care să ducă la atingerea acestor obiective. Așa că în perioada următoare o să revedem ce am avut atunci ca propuneri, ne-am uitat pe tot ce au aplicat alte state membre. Dar sigur de exemplu Bulgaria este în procedură de infringement pentru că a impus condiții prea dure, Polonia este tot așa în curs să adopte niște măsuri prea restrictive. Dar avem și exemple foarte bune cum ar fi Franța unde sunt puse niște condiții foarte bine puse la punct și unde se pot urmări anumite obiective", a declarat ieri Achim Irimescu la finalul ședinței de Guvern.
Cum funcționează legea în Franța
În Franța, acţiunile de vânzare cumpărare a terenurilor agricole se află sub coordonarea SAFER care reprezintă Societăţile de amenajare funciară care au misiunea de a proteja resursele naturale ale ţării, peisajul şi mediul, au drept scop de a dinamiza agricultura, economia locală. Ele fac studii funciare, întreprind acţiuni de cumpărare/vânzare a terenurilor agricole, gestionează bunurile agricole, forestiere şi rurale. SAFER studiază pieţele pentru a cunoaște preţurile bunurilor şi pământurilor, pentru a le estima la justa lor valoare, lucrând împreună cu Serviciul Domeniilor.
Portalul Vigifoncier permite autorităţilor locale să se informeze asupra pieţei şi mişcărilor terenurilor în regiune şi la nivel naţional. SAFER pot cumpăra sau vinde terenuri agricole, apoi le revând agricultorilor sau colectivităţilor publice. Ele pot să stocheze terenuri, să le închirieze temporar agricultorilor, pentru a le proteja, pentru a realiza amenajarea optimă a acestora. Mijloacele de achiziţionare sunt variate: prin înțelegeri, drept de preempțiune, gestionare temporară, prin convenţie de punere la dispoziţie – CMD, intermediere, convenţie de ocupare provizorie (COPP).
În Franța, majoritatea fermelor exploatează aceleași suprafețe de zeci, chiar sute de ani, care sunt lăsate moștenire. Dacă un vecin din UE reușește să se integreze în rândul fermierilor francezi, legea îl obligă să lucreze pământul în scopuri agricole timp de 15 ani, în care vânzarea sau închirierea proprietății este ilegală.
Modelul restrictiv din Franța a fost evocat de ministrul agriculturii recent când a dat exemplul unui europarlamentare german care nu a putut achiziționa din terenul fermierilor francez. "Dar știu un caz celebru al unui europarlamentar din Germania care a dorit să cumpere teren agricol în Franța și a fost refuzat tocmai pe niște condiții pe care această țară le pune la achiziționarea terenurilor. Dar niciun stat membru al UE nu poate interzice cumpărarea terenurilor agricole din alt stat. Dar în Franța, statul intervine, are drept de preempțiune și judecă pe cel care cumpără și îi impune cerințe mai drastice. Pe lângă legea vânzării terenurilor mai trebuie avut în vedere un lucru foarte important și anume faptul că nu am reușit să stabilim o piață funciară în România care să permită creșterea prețului terenurilor", a declarat recent Achim Irimescu, conform sursei citate.
