Bisericuta va purta hramul Sf Andrei si al Sf. Nectarie, slujba de sfintire fiind oficiata de IPS Calinic Botosaneanul.
Acest sfant, unul dintre cei mai noi sfinti canonizati de Biserica Greciei in acest secol, s-a nascut la 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul marii Marmara. Parintii sau au fost oameni saraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurandu-se din pruncie de o aleasa educatie crestineasca. Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete carte la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul sau incepe sa-L descopere pe Hristos prin rugaciune, prin citirea cartilor sfinte si prin cugetarea la cele dumnezeiesti.
La varsta de douazeci de ani, povatuit de Duhul Sfant, tanarul Anastasie se stabileste in insula Hios, unde preda religia la o scoala. Apoi, fiind chemat de Hristos, intra in nevointa monahala in vestita chinovie numita "Noua Manastire" (Nea Moni), primind tunderea in monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. Dupa cateva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de catre mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeste numele Nectarie, pe care avea sa-l poarte toata viata.
Urmatorii trei ani, ierodiaconul Nectarie ii petrece la Atena cu scopul de a-si completa studiile preuniversitare. In toamna anului 1881, se intoarce la manastire dupa ce absolva liceul cu calificative exceptionale.
In 1882, parintele Nectarie isi va incepe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, dupa ce, intre timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul sau, va fi intrat in legatura cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, si va fi acceptat de catre acesta in cadrul patriarhiei.
Dupa ce-si termina studiile teologice, in anul 1886, parintele Nectarie se intoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot, iar dupa cateva luni este ridicat la treapta de arhimandrit si trimis la Cairo, in calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxa din Libia Superioara. Mai multi ani, evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru orasul Cairo si predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor si povatuitor de suflete, fiind daruit de Dumnezeu cu multa rabdare, smerenie si blandete. De aceea, era mult cautat de credinciosi si iubit de toti.
In taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevarat isihast si un mare lucrator al rugaciunii lui Iisus, care ii dadea multa pace, bucurie, blandete si indelunga rabdare. Cu aceste arme el biruia neincetat pe diavoli, crestea duhovniceste pe cei din jurul sau si avea intotdeauna pace si bucurie in Hristos, nebagand in seama defaimarea si osandirea celor din jurul sau.
Dorind la batranete sa se retraga la mai multa liniste, a construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credinciosi si ucenici, o frumoasa manastire de calugarite, in insula Eghina, din apropierea Atenei, randuind aici viata desavarsita de obste, dupa traditia Sfintilor Parinti. Apoi se retrage definitiv in aceasta manastire si duce o viata inalta de smerenie si slujire, de daruire totala si rugaciune neadormita, arzand cu duhul pentru Hristos, Mantuitorul lumii si pentru toti care veneau si ii cereau binecuvantare, rugaciune si cuvant de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic si pe Sfantul cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. Dupa adormirea Sfantului Nectarie, s-a retras in insula Kalymnos, unde a si adormit intru Domnul.
Pentru viata sa inalta, Dumnezeu l-a invrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta multi bolnavi si saraci alergau la biserica manastirii din Eghina si cereau ajutorul lui. Mai ales dupa primul Razboi Mondial, numerosi saraci si bolnavi, lipsiti de orice ajutor, veneau la el ca la parintele lor sufletesc. Iar Sfantul Nectarie a dat porunca maicilor ce se nevoiau in manastirea sa sa imparta la cei lipsiti, orice fel de alimente si sa nu pastreze nimic pentru ele, caci Dumnezeu, prin mila Sa, ii hranea si pe unii si pe altii. Dar si cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, caci se invrednicise de darul facerii de minuni.
Traind ca un inger in trup si iubind neincetata rugaciune, tacerea, smerenia, postul si milostenia, Sfantul Nectarie tragea pe multi la Hristos, revarsand in jurul lui, pacea, bucuria si lumina cea necreata a Duhului Sfant, prin care mangaia si odihnea pe toti care veneau la chilia lui. Din aceasta cauza, diavolul, nerabdand nevointa lui, pana la sfarsitul vietii sale a ridicat impotriva Sfantului multe calomnii si vorbe rele din partea multor clerici si ierarhi greci, care, din cauza invidiei, il cleveteau si il acuzau, atat pe el, cat si manastirea lui. Dar fericitul Nectarie le rabda pe toate, in numele lui Hristos, Care locuia in inima sa.
Simtindu-si sfarsitul aproape, pe cand facea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului in insula Eghina, Sfantul Nectarie a descoperit ucenicilor sai ca in curand va pleca la Hristos. Apoi, imbolnavindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El rabda cu tarie toata boala si ispita, asteptand cu bucurie ceasul iesirii sale din aceasta viata.
Dupa aproape doua luni de suferinta, Sfantul Nectarie si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbavindu-se de toate ispitele acestei vieti, pentru care s-a invrednicit sa se numere in ceata Sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii sai, dupa ce l-au plans mult, l-au inmormantat, dupa randuiala, in biserica zidita de el, facand multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinta la ajutorul lui.
O icoana a Sfantului Nectarie din EginaTrecand mai bine de douazeci de ani, trupul sau s-a aflat in mormant intreg si nestricat, raspandind multa mireasma. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvantare. Iar in anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vazand numeroasele minuni care se faceau la moastele sale, l-au declarat sfant, cu zi de praznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfant din aceasta binecuvantata tara ortodoxa. Zilnic credinciosii se inchina la moastele Sfantului Nectarie si la mormantul sau, facand din manastirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toata Grecia.
Ea pare sa se fi produs pe fondul uzurii ridicate a conductei, dar si a cresterii presiunii, ca urmare a consumului ridicat de sarbatori
