Guvernul arată acum pisica primarilor ÅŸi ÅŸefilor de consilii locale ÅŸi judeÅ£ene, care ar putea să piardă dreptul de a mai face vreo cheltuială în detrimentul unui administrator judiciar, dacă au datorii restante.
Despre o lege care să reglementeze insolvenÅ£a autorităţilor locale se vorbeÅŸte de mai mulÅ£i ani, de când arieratele "din teritoriu" – restanÅ£ele către firme de peste 90 de zile (o Å£intă mereu ratată în acordul cu FMI) – au dus la blocaje în economie, după principiul: firma face o lucrare sau furnizează un bun sau un serviciu ÅŸi statul uită să plătească.
Åži arierate sunt. La sfârÅŸitul anului 2012, autorităţile locale înregistrau faţă de furnizorii de bunuri, servicii ÅŸi lucrări un volum al arieratelor de 840 de milioane lei, iar în ianuarie acesta a ajuns la 1,2 miliarde de lei. Fondul Monetar InternaÅ£ional a cerut ca aceste datorii să fie plătite rapid, dacă România mai vrea să aibă un acord cu instituÅ£ia inernaÅ£ională.
SoluÅ£ia găsită de guvern până acum a fost aceea de a prelua mascat problema la nivel central ÅŸi să ofere împrumuturi autorităţilor locale din Trezorerie la o dobândă mică (dobânda de referinţă a BNR de 5,25%) în plafoane care au tot urcat, până la au ajuns la 800 de milioane de lei. Banii care au plecat de la bugetul central către primării au mai redus din datorii până la 750 de milioane de lei la sfârÅŸitul lunii aprilie, potrivit ministrului FinanÅ£elor, Daniel ChiÅ£oiu.
Pentru primari ÅŸi consiliile locale, plata arieratelor din resurse proprii înseamnă renunÅ£area la planurile de investiÅ£ii ÅŸi a altor tipuri de cheltuieli, de aceea preferă să aÅŸtepte o mână întinsă de la guvern, de multe ori prin suplimentarea fondurilor de la bugetul de stat.
În cele din urmă, guvernul Ponta a aprobat, în ÅŸedinÅ£a de marÅ£i, prin ordonanţă de urgenţă, un proiect depus de guvernul Boc în Parlament în 2010 ÅŸi blocat în forul legislativ, înlocuind sintagma "prezenta lege" cu "prezenta ordonanţă de urgenţă".
Starea de criză financiară – preambul la insolvenţă
Potrivit ordonanÅ£ei de urgenţă aprobată de guvern, în momentul în care autoritatea locală are obligaÅ£ii de plată restante mai mult de 90 de zile, care depăşesc 15% din bugetul general, aceasta trebuie să declare starea de criză financiară.
În termen de 5 zile, se constituie Comitetul pentru situaÅ£ii de criză financiară, prin ordin al prefectului, din care fac parte:
-primarul sau preÅŸedintele consiliului judeÅ£ean, al unităţii administrativ teritoriale sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară,
-şeful compartimentului financiar-contabil, conducătorul serviciului public de interes local care a generat starea de criză financiară,
-un reprezentant al autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale
-un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti.
În termen de 30 de zile, Comitetul pregăteÅŸte un Plan de redresare financiară, cu avizul CurÅ£ii de Conturi din teritoriu, în care trebuie să arate cum va creÅŸte veniturile ÅŸi va reduce cheltuielile. Ordonatorul de credite are nevoie de avizul Comitetului pentru orice cheltuială în plus sau credit contractat.
SituaÅ£ia de criză financiară se termină în momentul în care fie problemele au fost rezolvate ÅŸi nu se mai observă altele timp de 120 de zile sau unitatea administrativă intră în insolvenţă.
Dacă nu recunosc insolvenţa, primarii şi preşedinţii de consilii riscă puşcăria
Primarii şi şefii de consilii judeţene sunt obligaţi să ceară tribunalului să declare insolvenţa, dacă autoritatea locală are datorii neplătite mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general sau dacă nu au achitat salariile de mai mult de 120 de zile.
În termen de 15 zile de la constatarea stării de insolvenţă, ordonatorul de credite are obligaÅ£ia să solicite deschiderea procedurii de insolvenţă. Dacă depăşeÅŸte acest termen cu 6 luni, atunci se face vinovat de bancrută simplă, ce se pedepseÅŸte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
După ce judecătorul-sindic constată starea de insolvenţă, este numit un administrator judiciar, care, practic, va conduce finanÅ£ele autorităţii locale aflate în insolvenţă.
În termen de 30 de zile, după ce capătă acces la documentele autorităţii locale în care poate vedea toate cheltuielile făcute de foÅŸtii decidenÅ£i, administratorul face un raport privind cauzele insolvenÅ£ei, în care indică ÅŸi persoanele vinovate de această stare. În cazul în care cei responsabili de starea de insolvenţă încearcă să ascundă, să sustragă sau să distrugă documente, aceÅŸtia sunt pasibili de închisoare de la 6 luni la 5 ani, pentru infracÅ£iunea de bancrută frauduloasă. Pentru gestiune frauduloasă, atât administratorul judiciar, cât ÅŸi ordonatorul de credite (primarul sau preÅŸedintele de consiliu) sunt pasibili de 5 până la 12 ani de puÅŸcărie.
Mai mult, cei care au contribuit la intrarea unităţii administrativ-teritoriale în insolvenţă pot fi constrânÅŸi de către judecătorul-sindic, la cererea administratorului, să plătească din datorii.
Tot în termen de 30 de zile, administratorul propune un plan de redresare împreună cu ordonatorul principal de credite, cu avizul DirecÅ£iei Generale a FinanÅ£elor Publice JudeÅ£ene sau a DirecÅ£iei Generale a FinanÅ£elor Publice a Municipiului BucureÅŸti ÅŸi a Camerei de Conturi teritoriale, după aprobarea tabelului definitiv al creanÅ£elor – pe care tot administratorul îl întocmeÅŸte.
Potrivit art. 39, acestea poate iniÅ£ia acÅ£iunile pentru a anula un actele frauduloase ÅŸi contracte încheiate de ordonatorii de credite în ultimele 120 de zile înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă ÅŸi dă avizul pentru efectuarea concedierilor, conform cu planul de redresare.
Administratorul judiciar are dreptul de a dispune plata accelerată către anumiÅ£i creditori, în detrimentul altora. Însă, dacă primarii/ÅŸefii de consilii au făcut plăţi preferenÅ£iale către anumiÅ£i creditori cu 120 de zile înainte de declararea insolvenÅ£ei, aceÅŸtia trebuie să vină cu bani de acasă.
InsolvenÅ£a primăriilor sau când primarul are vacanţă trei ani
Cu acordul judecătorului-sindic, administratorul judiciar poate cere suspendarea atribuÅ£iilor de ordonator principal de credite al autorităţii publice locale ÅŸi să preia el această atribuÅ£ie. Practic, acesta va avea controlul finanÅ£elor, caz în care primarul sau ÅŸeful CJ nu are cum să mai dispună de bani.
"Art.42. În cazul desemnării administratorului judiciar ca ordonator principal de credite, acesta preia controlul activităţilor cu incidenţă asupra situaÅ£iei financiare ÅŸi/sau patrimoniale ale aparatului de specialitate al primarului sau consiliului judeÅ£ean ÅŸi din instituÅ£iile sau serviciile publice de interes local sau judeÅ£ean, după caz, ÅŸi exercită temporar atribuÅ£iile conferite de lege primarului sau preÅŸedintelui consiliului judeÅ£ean, în numele ÅŸi pe contul acestuia, în limita competenÅ£elor stabilite de către judecătorul sindic".
Cum procedura insolvenÅ£ei poate dura până la trei ani, potrivit legii, unii primari ar putea avea nenorocul să nu apuce să îÅŸi exercite atribuÅ£iile decât pentru o perioadă foarte redusă din mandat.
Contribuabilii pun umărul la plata datoriilor
Autorităţile locale în insolvenţă trebuie să îÅŸi echilibreze bugetul ÅŸi să plătească restanÅ£ele către creditori. Însă găurile nu sunt acoperite totdeauna după ce sunt tăiate cheltuielile de investiÅ£ii ÅŸi o parte din personal este concediat. Dificila sarcină de a reduce cheltuielile poate fi îndulcită cu o soluÅ£ie mai simplă de creÅŸtere a taxelor.
Administratorul judiciar are dreptul să propună autorităţii deliberative (consiliu local, judeÅ£ean) stabilirea de taxe locale/taxe speciale noi, în condiÅ£iile legii, până la încetarea situaÅ£iei de insolvenţă. Astfel, contribuabilii ar putea fi nevoiÅ£i să scoată mai mulÅ£i bani din buzunar pentru a acoperi găurile generate de managementul defectuos al primarilor ÅŸi ÅŸefilor de CJ.
Marea lichidare de patrimoniu
Procedura de insolvenţă nu poate dura mai mult de trei ani, perioadă în care Autorităţile locale ar trebui să achite creditorilor sumele cuvenite. Debitorul în insolvenţă este protejat de executările silite ÅŸi de acumularea dobânzilor ÅŸi penalităţilor la facturi ÅŸi credite. Însă, asta nu înseamnă că partimoniul acestuia rămâne neatins.
Dacă în acest termen datoriile nu sunt acoperite 100%, administratorul judiciar trebuie să se asigure că "toate bunurile din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale care nu sunt necesare pentru furnizarea serviciilor publice esenÅ£iale au fost vândute, concesionate, închiriate, lichidate, iar serviciile ÅŸi activităţile conexe, altele decât cele determinate ca fiind servicii publice esenÅ£iale, au fost desfiinÅ£ate/sistate pentru a ajuta la îndeplinirea cererilor creditorilor", potrivit articolului 97.
Printre bunurile care pot fi lichidate se numără terenurile şi diverse clădiri.
Dacă pentru o firmă deznodământul unei proceduri de insolvenţă nereuÅŸită este, de cele mai multe ori, falimentul, autorităţile locale nu pot fi desfiinÅ£ate prin faliment.
Astfel, dacă în cei trei ani nu s-au achitat toate datoriile ÅŸi creditorii nu au acceptat reducerea lor, unitatea administrativ-teritorială intră din nou în starea de criză financiară.
Guvernul nu ne spune, încă, ce servicii nu pot fi întrerupte
"Serviciile publice esenÅ£iale sunt servicii publice fără de care unitatea administrativ-teritorială nu poate funcÅ£iona, stabilite prin hotărâre a Guvernului în termen de 75 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţă de urgenţă", se arată în lege.
Cel mai probabil, însă, printre serviciile publice esenÅ£iale se numără colectarea de taxe ÅŸi impozite, poliÅ£ie, spitalele finanÅ£ate din fondurile locale, ÅŸcolile, emiterea de autorizaÅ£ii, transportul sau salubrizarea.
Furnizorii de servicii esenţiale, obligaţi să presteze şi fără plată
Articolul 105 aduce o veste tristă pentru furnizorii de servicii către autorităţile locale insolvente, care ar putea să nu-ÅŸi primească banii timp de până la trei ani pentru prestaÅ£ii.
"Orice furnizor de servicii de electricitate, gaze, apă, telecomunicaÅ£ii ÅŸi alte servicii similare nu are dreptul ca în perioada aplicării procedurii de insolvenţă potrivit prezentei ordonanÅ£e de urgenţă, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către unitatea administrativ-teritorială, sau către instituÅ£iile ÅŸi serviciile publice de interes local sau judeÅ£ean, după caz, indiferent de forma de finanÈ›are", se arată în lege.
Creditorii au dreptul să ceară insolvenţa autorităţilor publice, dar datoriile trebuie să fie mari
"Orice creditor sau grup de creditori care are una ori mai multe creanÅ£e certe, lichide ÅŸi exigibile împotriva unei unităţi administrativ-teritoriale, cu o valoare însumată care depăşeÅŸte 50% din bugetul acesteia pe o perioadă de 120 de zile consecutive, poate introduce la tribunalul în a cărui circumscripÅ£ie îÅŸi are sediul unitatea administrativ-teritorială o cerere de deschidere a procedurii insolvenÅ£ei acestei unităţi administrativ-teritoriale", se arată în lege.
Astfel, o primărie sau un consiliu local/judeÅ£ean/general al Municipiului BucureÅŸti nu poate intra în insolvenţă la cererea creditorilor decât dacă aceÅŸtia au cea mai mare parte a creanÅ£elor sau se aliază pentru a cere insolvenÅ£a. Având în vederea că ÅŸi autoritatea locală are obligaÅ£ia să ceară insolvenÅ£a în aceleaÅŸi condiÅ£ii, această lege este un instrument greu folosit de către creditori pentru a constrânge localităţile să achite datoriile scadente.
Altfel, creditorii, au o parte din drepturile în procedura insolvenÅ£ei întâlnite ÅŸi în cazul relaÅ£iei dintre companii. Adunarea creditorilor este convocată de către cei care au cel puÅ£in 30% din valoarea totală a creanÅ£elor, componenţă în care poate lua ÅŸi decizii, ÅŸi poate contesta acÅ£iunile administratorului judiciar.
Legea se aplică de la momentul publicării în Monitorul Oficial.
SURSA Economica.net
