Un Eminescu aflat in plina efervescenta creatoare, dar si in continua lupta cu realitatea dura. Poetul scrie ca toate-celea s-au scumpit cu o a treia parte si respinge versiunea ca scumpirile ar fi cauzate de investitiile pentru Expozitia Mondiala pe care Viena urma sa o gazduiasca un an mai tirziu.
"Dar eu cred ca-i numai un pretext spre-a urca preturile, caci pana la expozitie mai e un an", le scrie Eminescu parintilor.
"Banii lunari, va rog a-i trimite nemijlocit dupa primirea acestei epistole - caci sunt cu desavarsire lipsit in momentul de fata. Afara de causele lesne de priceput care-si au nascere in boala mea, se mai adaoga si scumpetea cea cumplita, ce-a inceput a domni aicia. Toate-celea costa azi cel putin cu o a treia parte mai mult de cum costau inainte de-un an si la toate astea expozitia-i de vina. Asa se zice - dar eu cred ca-i numai un pretext spre-a urca preturile, caci pana la expozitie mai e un an. Va spun drept, ca traiesc cu mare greutate. In momentul in care va scriu aceste siruri ma aflu in lipsa deplina de bani, asa incat imi trebui sa imprumut dela cineva, desi si imprumutarea e grea, caci cunoscutii mei ca si mine, n`au nici ei de unde. Rugandu-va inca o data sa-mi trimiteti imediat bani, imbratisez pe Serban, pe Harieta (careia-i multamesc pentru scrisoare) pe Mateiu, va sarut manele si reman cu iubire si respect.
al Dvoastra supus fiu Mihai"