Satul a primit numele poetului dupa ce s-a descoperit ca acesta a trait o perioada pe aceste meleaguri.
La peste 30 de kilometri de municipiul Botosani, departe de agitatia orasului, dincolo de dealurile Gorbanestiului, se intinde satul Mihai Eminescu.
Desi mica localitate poarta acest nume din anul 1950, putini sunt cei care au auzit macar de el. Si mai putini sunt cei care au trecut prin aceste locuri.
La iesirea din comuna Gorbanesti inspre Trusesti, un drum de tara, nici macar pietruit, duce in satul Mihai Eminescu. Un drum greu, pe care iarna nu il poti strabate fara sanie. Aici, in acest loc, isi duc viata, intr-o liniste deplina, opt suflete. Cel mai tanar dintre localnici are 65 de ani, iar cel mai batran se apropie de varsta de 80 de ani. Traiesc toti opt intr-o armonie de invidiat.
E foarte bine aici. Daca nu ai cu nimeni nimic, e bine. E liniste ca suntem putini, nu e galagie, nu e huit, asa descrie Eugenia Hritcu, unul din cei 8 locuitori ai satului, viata in Mihai Eminescu.
Satul parasit
Candva, satul avea scoala, magazin, zeci de locuinte si sute de oameni. Incet, incet, fiii satului au plecat, unii la orase, altii in calatoria vesnica. Batranii isi amintesc cu drag de vremurile cand ulitele satului rasunau de rasetele copiilor.
Eu am venit aici pe 21 februarie 1954 si pana nu a inverzit nu mi-am venit in fire, da nu am spus la nimeni ce am in mine, nici nevestii, nici la socri, nici la parinti, si am zis: Ia sa vedem, am sa crap? Si cand a inverzit, mi-am venit in fire si sunt si astazi aici, multumit, povesteste Gheorghe Cojocaru.
Au mai ramas 8 suflete care isi traiesc viata in acest sat, care se ocupa cu agricultura, cu cresterea animalelor si asteapta si ei copiii sa vina sa ii vada, din cand in cand, spune Gica Iliescu, primarul comunei Gorbanesti.
Vecini cu Eminescu
Alaturi de ei, ca un al noualea vecin, sta de mai bine de un deceniu bustul lui Mihai Eminescu, care, parca, vegheaza aceste locuri, ca un stapan al satului. Localitatea poarta numele celui mai mare poet roman, dupa ce s-a descoperit ca acesta a trait intr-o vreme pe aceste meleaguri.
Mare iubitor al poeziei eminesciene, badea Cojocaru se ingrijeste de statuia din fata casei sale.
Ma trezesc in fiecare dimineata si primul lucru pe care il fac este sa ma duc la statuie. Este cea mai mare comoara pe care o avem in satul Mihai Eminescu, spune cu mandrie Gheorghe Cojocaru, cel care se ocupa si de biblioteca satului, amenajata intr-o camaruta a casei sale.
Peste 120 de carti a strans pana acum batranul, pe care le-a citit din scoarta in scoarta, de nenumarate ori. La fel si ceilalti locuitori ai satului. In curtea lui badea Cojocaru, un alt lucru aminteste de zilele lui Mihai Eminescu in aceste locuri.
Parul asta este de pe vremea boierului Stamadopol, care avea niste fete la care venea Eminescu si aici puneau o masuta si stateau ore in sir, povesteste badea Cojocaru.
Mihai Eminescu nu este singura localitate din judetul Botosani in care locuitorii se numara pe degete. Satul Belcea, din comuna Leorda, este format din 8 locuinte. Doar ca aici cel mai mic locuitor are 7 ani.
Primarul comunei Gorbanesti se teme ca, in cativa ani, Mihai Eminescu nu va mai exista.
In cativa ani, satul Mihai Eminescu va ramane doar o amintire pentru ca tinerii nu vor sa vina aici sa locuiasca, iar cei ramasi sunt batrani, mai spune primarul comunei Gorbanesti, Gica Iliescu.