Bufonul regelui
Cu totii am auzit de bufonul regelui, singurul personaj de la curte caruia ii era permis sa faca glume pe seama monarhului fara sa-si piarda capul, atata vreme cat acestea il faceau pe rege sa rada.
Si desi aceasta meserie a disparut demult, regele din Tonga a vrut sa se amuze si a numit, in 1999, un astfel de bufon la curte, care, in mod surprinzator, era si sfatuitorul financiar al guvernului.
Desteptatorul
Desteptatorul era intalnit in Anglia si in Irlanda in timpul revolutiei industriale, inainte ca ceasurile cu alarma sa apara sau sa fie suficient de ieftine ca sa si le permita toata lumea.
Jobul desteptatorului era acela de a-i trezi pe oameni pentru a nu intarzia la munca.
El folosea de cele mai multe ori un bat lung si subtire (de obicei din bambus) cu care batea in ferestrele de la etaj si statea in fata casei pana cand proprietarul il asigura ca s-a trezit. Intrebarea este, insa, cine il trezea pe destaptator?
Vindecatorul cu broasca raioasa
Acestia erau recunoscuti in Anglia secolului 19 ca fiind vindecatorii tuturor bolilor, in special ai celor de piele sau ai celor capatate prin vrajitorie sau blesteme. Meseria lor era aceea de a plasa o broasca raioasa sau un picior de broasca raioasa invelit intr-un tifon in jurul gatului bolnavului.
Trebuie amintit faptul ca acesti vindecatori aveau acasa o adevarata crescatorie de broaste raioase, iar in situatiile in care era nevoie de un picior de broasca, pentru a-l lasa pacientului pentru continuarea tratamentului, ei se ocuapu si de... transare.
Biciuitorul de caini
Era un oficial al bisericii a carui grija era aceea de a scoate cainii din biserica sau din curtea bisericii, atunci cand acestia deranjau slujba. In unele zone ale Europei, in secolele 16-19, era un lucru comun ca oamenii sa mearga la biserica insotiti de cainii din curte.
Daca animalele deveneau obraznice si faceau zgomot sau erau agitate, biciuitorul de caini trebuia sa le indeparteze sau sa le linisteasca, pentru ca ceremonia sa se desfasoare in liniste. Ei se foloseau, de cele mai multe ori, de un bici (de aici si numele), iar jobul era platit si a ramas in analele bisericilor in multe zone din Anglia.
Profanatorul de morminte
Desi acum se pedepseste cu inchisoarea, in secolele trecute, in Marea Britanie, pentru furtul de cadavre nu se dadea decat o mica amenda. Tocmai de aceea, fenomenul devenise o industrie in anii de maxima dezvoltare a medicinei in Europa.
Una dintre metodele folosite de profanatori era sa sape la un capat al mormantului, sa sparga sicriul si sa traga cadavrul afara, cu ajutorul unei franghii. Aveau grija, insa, sa nu fure bijuteriile sau obiectele scumpe cu care mortii fusesera ingropati, pentru ca, pentru acest lucru, pedepsele erau mult mai mari.
In anii 1800, trecerea de la profanare de morminte la crima s-a facut destul de usor, in conditiile in care cei care se ocupau cu asta erau platiti mult mai bine pentru cadavrele proaspete.
Spalatorul de lana
Spalatul lanei era unul dintre procesele prin care trebuia sa treaca materia prima, inainte de a fi folosita la fabricarea hainelor, pentru eliminarea grasimilor si a impuritatilor si pentru a o face mai moale. Ciudatenia acestui job vine din faptul ca spalarea se facea, de obicei, cu urina, datorita amoniacului si a sarii pe care le contine si care ajutau la indepartarea grasimii.
In epoca romanilor, aceasta meserie era facuta de catre scalvi, care stateau in urina pana la glezne. Urina era asa de importanta in acea perioada, incat aceasta era taxata. In perioada medievala, pentru spalatul lanei s-a introdus argila.
Sursa: listverse.com
