Paul Cheler a urmat cursurile Scolii de Ofiteri de Artilerie (1947-1949), Scolii Superioare de Tancuri si Autotunuri in U.R.S.S. (1950-1951), Cursul de perfectionare de comandanti de regimente (1955) si al Academiei Militare in U.R.S.S. (1957-1959) ca sef de promotie. In anul 1981 a obtinut titlul academic de doctor in Stiinte militare.
Dupa absolvirea Scolii de Ofiteri, in mai 1949 a fost inaintat la gradul de sublocotenent si numit comandant de pluton si apoi de baterie artilerie antiaeriana (1949-1950). In decembrie 1949 primeste gradul de locotenent. Revenit din URSS dupa absolvirea Scolii Superioare de Tancuri si Autotunuri, este inaintat la gradul de locotenent major (1952) si numit comandant de batalion (1952-1953).
In anul 1953, avand deja gradul de capitan, Paul Cheler devine comandant al Regimentului 227 Tancuri si autotunuri independent (1953-1955), aflandu-se ulterior la comanda Brigazii 94 Tancuri (1955-1957), Diviziei 11 Mecanizate (septembrie 1959 - iunie 1960) si Brigazii 20 Tancuri (iunie 1960 - aprilie 1961). In aceasta perioada, este avansat la gradele de maior (1954) si locotenent colonel (1956).
Paul Cheler ocupa apoi functii de conducere in cadrul Armatei a 3-a: seful Sectiei Tancuri si Auto (1961-1965) si seful Sectiei Operatii (1965-1968). Este inaintat la gradele de colonel (1962) si general maior (1967). In iulie 1968, generalul Cheler devine comandant al Diviziei 6 Tancuri.
In momentul in care a avut loc invazia trupelor sovietice in Cehoslovacia, o grupa formata din trei ofiteri romani, condusa de general maior Paul Cheler, se afla in aceasta tara de la 20 august 1968, fiind invitati de Ministerul Apararii din R. S. Cehoslovacia sa asiste la aplicatia tactica a Diviziei 13 tancuri din Mlado. Dupa inceperea invaziei, in primele ore ale zilei de 21 august 1968, ofiterii romani au fost blocati de militarii sovietici in cazarma unitatii respective, fiind impiedicati fizic sa intre in legatura cu Ambasada Romaniei din Praga. Li s-a oferit insa posibilitatea sa mearga la Moscova cu un avion militar, dar militarii romani au respins aceasta varianta. Beneficiind de sprijinul direct al organelor militare cehoslovace, in ziua de 22 august 1968, delegatia de ofiteri romani a reusit sa ajunga la Ambasada Romaniei din Praga si, ulterior, sa se inapoieze in tara la 30 august 1968.
Incepand din anul 1972 indeplineste functii de conducere in cadrul Comandamentului Infanteriei si Tancurilor: loctiitor pentru infanterie si tancuri al comandantului (1972 - august 1984) si inlocuitor al comandantului (mai 1977 - martie 1980). In mai 1977, este inaintat la gradul de general locotenent.
Paul Cheler a fost trecut in rezerva in februarie 1985 de catre Nicolae Ceausescu cu gradul de general-locotenent (cu 2 stele).
Dupa Revolutia din decembrie 1989, generalul Paul Cheler a fost rechemat in cadrele active ale armatei printr-un decret din 28 decembrie 1989 semnat de catre presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, Ion Iliescu
In perioada decembrie 1989 - ianuarie 1990 a comandat Divizia 57 Tancuri, iar in perioada 1 - 7 februarie 1990, general-locotenent dr. Paul Cheler a indeplinit functia de comandant al Armatei a II-a, cu sediul la Buzau. A fost numit apoi la 7 februarie 1990 in functia de comandant al Armatei a 4-a "Transilvania", cu sediul la Cluj, functie pe care a indeplinit-o intre anii 1990–1995.
Paul Cheler a fost inaintat in gradul de general de armata prin Decretul presedintelui Romaniei nr.196 din 21 octombrie 1994, alaturi de generalul Vasile Ionel inaintat la acelasi grad prin acelasi decret.
Dupa Revolutia din decembrie 1989, generalul Cheler se remarcase prin relatiile sale apropiate cu primarul municipiului Cluj-Napoca si presedintele Partidului Unitatii Nationale Romane, Gheorghe Funar si se auto-intitula comandantul Armatei din Transilvania. El si-a facut cunoscute vederile sale ultraconservatoare, criticand in interviuri din presa reforma fortelor armate romane conform criteriilor NATO, precum si ideea reconcilierii romano-maghiare. Atitudinea sa a devenit deranjanta pentru guvernul roman care depunea eforturi in vederea aderarii Romaniei la blocul militar NATO, astfel ca printr-un decret din 20 septembrie 1995, semnat de catre presedintele Ion Iliescu, generalul Paul Cheler, comandant al Armatei a IV-a "Transilvania", a fost trecut direct in retragere incepand cu data de 5 octombrie 1995.
Generalul Cheler a afirmat ca nu a fost anuntat oficial de trecerea sa direct in retragere si ca a citit acest decret intr-un ziar de mare tiraj. El a reactionat prin organizarea unei conferinte de presa la Cluj-Napoca la 9 octombrie 1995 in care a declarat ca se considera in continuare comandant al Armatei a IV-a pana ce ministrul apararii nationale se va deplasa personal la Cluj-Napoca pentru a-l inlocui din functie. Dupa eliberarea sa din functie, el a boicotat ceremonia organizata de catre presedintele Iliescu de la Palatul Cotroceni din Bucuresti pentru cei 50 de generali care au fost trecuti in rezerva sau in retragere.
In decursul timpului, ca o recunoastere a calitatilor deosebite de militar si comandant, generalul Paul Cheler a fost decorat cu noua ordine si 15 medalii militare si comemorative, romanesti si ale altor state. De asemenea, a primit titlul de Cetatean de Onoare al municipiului Botosani prin HCL nr. 66 din 11 noiembrie 1994.
Generalul Cheler a incetat din viata la data de 14 octombrie 2005, la varsta de 77 de ani.
