Prof. dr. Eugen Târcoveanu (69 de ani), medic primar chirurg în cadrul Clinicii de Chirurgie I de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Spiridon" din Iaşi, a efectuat aproape 20.000 de intervenţii chirurgicale în 40 de ani de activitate. Fost director al Spitalului de Urgenţe "Sfântul Spiridon", chirurgul intră, în prezent, de două-trei ori pe zi în sala de operaţie. Altădată efectua câte şapte-opt intervenţii chirurgicale zilnic. Regretul său este că simte că în scurt timp, românii nu vor mai avea medici care să-i trateze dacă nu se iau măsuri serioase în acest sens.

Weekend Adevărul: Care sunt afecţiunile pe care le trataţi cel mai frecvent?  

Prof. dr. Eugen Târcoveanu: Operez multe cancere. Este adevărat că, în cazul cancerului, observăm o creştere a incidenţei. Este vorba şi despre o diagnosticare mai bună ca în trecut, dar şi despre un număr mai mare de bolnavi. Se pare că, de fapt, este o sporire a numărului de bolnavi ca urmare a creşterii speranţe de viaţă. Cancerul este o boală a persoanelor în vârstă. Când eram eu tânăr, dacă vedeai un om de 60 de ani, spuneai că este bătrân şi te gândeai dacă să-l operezi sau nu. Acum gândeşti aşa când ai un pacient de 80-85 de ani. Nu avem aceeaşi speranţă de viaţă precum occidentalii, dar şi la noi a crescut enorm incidenţa.   

Care credeţi că sunt cauzele?  

Cancerul apare din cauza mai multor factori. Alimentele alea pe care le mâncam noi în trecut erau mai bune decât astea pe care le mâncăm astăzi. Mâncarea de azi este ultrachimizată şi ultraprocesată. În plus, eu observ că oamenii mănâncă mai mult decât au nevoie. Înainte, nu prea se găsea de mâncare şi românul, când prindea, îşi făcea porţii. Acum avem mâncare din abundenţă şi nu mai suntem cumpătaţi şi moderaţi. În natură, există un echilibru şi e bine ca noi să-l păstrăm, dacă îl forţăm, nu ne face bine.   

Suntem un popor agresiv?  

Poate nu chiar agresiv, dar suntem un popor care şi-a pierdut busola. În regimul trecut, în condiţiile acelea, lumea era mai solidară. Acum s-a pierdut această solidaritate şi umanismul. Vă daţi seama că a trebuit să fie dezastrul din Colectiv să se adune oamenii să doneze sânge? Noi ne confruntăm tot timpul cu crize de sânge. Amânăm operaţii pentru că nu avem sânge, iar dacă este o intervenţie majoră sau dacă bolnavul este anemic, nu poţi intra în sală, fiindcă bolnavul poate să moară. Eu am fost donator de sânge şi prima dată am donat pentru un pacient de-al meu. De fiecare dată când donam, mă simţeam euforic. Înainte râdeam şi spuneam că angajaţii de la transfuzii scornesc că donarea de sânge te binedispune, numai să aducă oameni. Dar chiar aşa este.  

Aveţi foarte multe icoane în birou. Credeţi în Dumnezeu?  

Da. Am văzut atâtea lucruri care nu au explicaţii, încât nu am cum să nu cred. Organismul uman este o bijuterie. Până în momentul de faţă, nimeni nu a putut să inventeze un om, să-l facă cu tot ce se ştie despre el până astăzi. Omul este o creaţie de necuprins şi când vezi că unii îşi bat joc de organism şi alţii, săracii, mor prin nişte boli groaznice, înţelegi altfel viaţa. Când eşti la cumpăna dintre viaţă şi moarte, lucrurile se văd altfel. Eu am văzut bolnavi cărora nu le dădeai şanse să scape şi au scăpat. Alţii, care trebuia să scape, nu au scăpat. Pentru astfel de lucruri nu ai explicaţii. Ce se întâmplă în sala de operaţii ţine de medic foarte puţin. Totul depinde de puterea de apărare a organismului. Organismul este perfect, iar medicul trebuie să nu-l dezechilibreze. Acum s-a ajuns la o perfecţiune prin evoluţie. Câteodată, modele perfecte din natură sunt descoperite şi aplicate în viaţa de zi cu zi. De exemplu, dacă te uiţi la structura oaselor, între femur şi bazin este o zonă de rezistenţă extraordinară. Podurile grozave construite acum câteva sute de ani au structura după arcurile osoase de aici. Studiind medicina, în timp vezi şi filosofia existenţei şi înţelegi că nu totul este mecanic.   Citeste mai mult pe adevarul.ro...